Cu toate ca nu sunt noua in meseria de “blogger-itza” ma incearca un sentiment de fericire (pt ca am descoperit ceva nou) si de frica. acel sentiment de inceput. 360 deja nu mai era destul pentru mine. poate aici voi gasi mai multa satisfactie, mai multa apreciere si critica. sunt deschisa la critica mai ales deoarece cum sa inveti altfel?

poate o sa va plictisesc, poate o sa va amuz sau deprim.

folosesc blogul pentru a vorbi cu mine, un 2nd dear diary, dar nu numai.

sper sa ma simt “acasa” aici