Post inspirat de Baby Racy. Blonda noastra de la drept (e pe bune si fara nici o aluzie) vorbeste de casatorie si de ce scrie prin cartile de drept.
Asta m-a dus cu gandul la 2 lucruri
1. faptul ca sesiunea asta am adunat diverse de prin manuale pentru a le pune pe blog. (dar nu despre asta e vorba aici)
2. faptul ca relatiile sunt. si punct.
Cum? Orice om de pe planeta asta are cel putin o relatie. Cel putin una si cei mai multi nu ne oprim aici pentru ca de la rau ajungem la bine apoi vrem si mai bine pana la excelent.
Relatiile sunt cum sunt: toate au tipare. Au bune, au rele si crize si dulceturi.
Toate au perioade: perioada aia in care toata lumea se pupa si se iubeste si e vesela si viseaza si spune lucruri dulci dulci dulci si cine iubeste pe cine mai mult si in ce fel, de unde pana unde, cu rachete, explozii, ohhh… atat de dulce incat aia cu relatii mai vechi sau singuri se iau cu mainile de burta facand fata aia verde ce o gasiti in emoticonuri la messenger.
Ehhh si trec fluturasii, stelutele si pasarelele si incepe perioada aia de: haine la mine, haine la tine, ba o periuta, ba un nasture, o aluna, o maslina. Inevitabil in orice relatie putin mai lunga unul isi mai uita, isi mai lasa cate una-alta pe la celalalt. Ehh si te-ai muta dar nu prea prea cu el, cu ea, ca e bine, va iubiti, dar nu e momentul, nu e locul, calea, timpul.
Si incep si inghiontirile: da cu cine vorbesti pe messenger, cine te-a sunat, cana aia e la dreapta, aia e perna mea, raftul ala e pentru cartile mele, ai lasat apa in baie, lasa-ma sa ma uit la fotbal, te-am rugat sa-mi iei o bere, si-alte de-astea care mai de care.
Cu cat stai mai mult cu un om (saracu – valabil pentru ambele sexe) cu atat vrei sa il duci sa fie “mai ca tine” dar nici ca tine, ca nu e bine nici sa il cunosti cu totul.
Si din certuri o dam in sex de impacare, toate bune si frumoase, viata merge inainte. Certurile vin si trec. Azi cedeaza unul, maine celalalt, se dau unul dupa fiecare si cat mai mult timp trece cu atat devin unul pentru celalalt ca shaorma pentru lipie, jucariile pentru copii, pamantul pentru floare, etc, etc, iata, iata iata, intelegeti voi ideea. Unul fara altul nu se poate.
Dar parca, de aici incepe greul. Intervin multe altele, copii si propietati, si locul de munca si prietenii si lipsa tineretii, a efervescentei.
Pana la urma pentru a rezista (pana la urma e proba de curaj sa poti) e nevoie de vointa din partea amandoura (nu e suficient sa poti mai trebe sa si vrei)…
Dar daca ajungi sa nu iti mai ajunga plapuma de acasa (uhmmm…. inlocuiti voi) si pleci prin alte plapumi, prin vecini sau ai vrea sa pleci prin plapumile vecinilor e clar ca nimic nu mai e bine: cafeaua e prea amara, zaharul e prea dulce, lavabilul e prea lavabil, masina de spalat durduie, cana e in colturi, pomul de craciun e stramb, aragazul e zgariat, intelegeti si aici metafora plastica.
Si referindu-ma la articolul mai sus mentionat: de-aia nu cred eu in relatiile hormonale, inprospatate cu iz de copilarie si dependenta timpurie.
Sunt stadii prin care trebuie trecut (mai mult sau mai putin obligatoriu) pentru ca, amandoi inchegati sa poata spune: pana ce moartea o sa ne desparta. (So help us God).
Sursa pozei
L.e. – let’s grow old toghether
Parerea mea este ca tocmai suferinta face parte din viata in sine.
Eu ma astept la fiecare relatie sa se termine prin suferinta dar totusi o incep doar pentru o clipa de fericire,pt momentele acelea de care vorbeai tu,cu toate ca nici acelea nu sunt de fiecare data garantate daca pot spune asa.
Oricum frumoasa gandirea chiar daca oarecum copilaroasa (sa nu te superi pe mine acuma
ooo ma simt onorata! ideea e ca multe is bune la un anumit moment, gen relatiile de tranzit, sau cele hormonale, gen i’ve got ey crush…e big BIG one:)) dar la un moment dat vorba aia “nobody want to be lonely” si atunci te apuci cu gherutele de plete, te juri ca te faci om serios si responsabil si la casa ta. Lucuri ce evident n-o sa-ti iasa decat atunci cand ai intalnit persoana potrivita, funny thing is: atunci numai la astea nu te vei gandi pentru ca va fi prea dulce prezentul.sau cel putin asa speram:) take care!
@pkvlad nu am vorbit deloc de suferinta pentru ca nu am simtit nevoia. pur si simplu ma bucur de momentul in care ma aflu.
am zis in inceput ca trecem de la rau si mergem spre bine. unii dintre noi… nu e ceva general. multi sau multe s-au invatat cu starea de rau si le creaza un confort pozitiv. si tepe, ne luam toti. despartirile sunt dureroase intr-adevar mai ales dupa ce se ajunge si in bucata aia de se dau unul dupa celalalt. articolul e si asa kilometric si nu am vrut sa mai vorbesc despre asta…
@babyracy e adevarat. oarecum am raspuns in comentariul pentru vlad.
)… am zis in inceput ca trecem prin mai multe relatii. si tu, nah… nu-mi permit prea multe pe aici… doamne feri, ma fac femeie la casa mea, mi-or citii copii blogul… peste ani, ce sa inteleaga saracii
orice nas isi are nasa dar si viceversa… toate oalele au un capac, etc
the big BIG crush
stii care sunt cei mai tristi oameni? aia care vor la casa lor dar nu sunt cu persoana potrivita. nici alora nu le ajunge “plapuma” de acasa:)
*wants….
baby racy ar fi trist daca motivul pentru care oamenii raman impreuina ar fi teama de singuratate; daca ala e motivul, atunci teama asta nu te va ‘ arunca’ decat in relatii si mai dezastruoase.
Hey, you’re back. Asa mai merge.
Cat despre relatii: urasc si eu relatiile dulci, gen “cand nu esti langa mine, simt ca ma sufoc” (bleah), dar pana la urma si genul de relatie descrisa de tine e tot sufocanta. Eu unul n-as suporta sa impart cu cineva un apartament. Inca.
Prefer varianta de mijloc. Ai uitat s-o mentionezi.
Offtopic: e “amandurora”. Imi place sa corectez oamenii.. muhaha.
@simona chiar crezi ca exista oameni care s-au invatat cu starea de rau si le confera un confort ?
Sincer sa fiu nu cred asta,sunt persoane care doar au invatat sa se ascunda mai bine
E acel sentiment de nesuportare a celui de langa tine. Cand apare… iubirea va fi fost demult plecata…
@catalin am precizat chestia cu la mine sau la tine. cred ca trebuie sa citesti mai atent
@vlad sunt multi care se complac intr-o stare de rau de frica, din obisnuinta, din multe… in relatii de multe ori unul este superior iar altul inferior, depinde doar cat de departe se merge
@bungust exact despre asta e vorba:)