Simona Stănescu

Nu voi spune cuvinte prea mari de frica sa nu ma pierd in sintaxa frazei.
Incerc sa nu rostesc nici acele “2 cuvinte”, atat de mici in multi, de frica sa nu isi piarda vraja.
Poate uneori imi e greu sa privesc dincolo de aparente si coincidente, mai presus de sunete si mai prejos de fapte, mai adanc decat retina sau irisul. Poate ca nestatornicia zambetului meu te amageste adesea iar sinele meu, cufundat in propria faptura, te raneste.
Nu pot spune te iubesc in loc de scuze sau sperand iertari nemeritate zilnice dar pot spune:
cum lumina ochilor mei isi are reflexia in ochii tai, cum zambetul meu rasare din zambetul tau iar sinele meu contempla faptura ta. Chiar daca uneori are cele mai ciudate moduri de a o arata.
Nu rostesc acestea cautand in minte. Chipul tau naste in mine aceste seci cuvinte.

Si pana sa sariti cu rosii nu Valentini sau Dragobeti ma influenteaza pe mine. La mici investigatii pe aici gasiti des lucruri umede si lipicioase dulci.

Ma impart eu in stanga si in dreapta iar tu imi spui ca sunt mereu prea ocupata, ca ochii mei reflecta monitoare si chipul meu de multe habar n-are.

Dar spun tacut tu nu ma asculta ca am habar de tot din mintea ta, daca nu spun nu crede ca nu simt, daca ma-ncrunt nu crede ca sunt mut.
Mai rau e doar ca intre noi nu-s multe (o doamne sa le prind ce le-as (face) ) si nu-s nici multi (le-ai da curat vreo doua ) sunt numai eu, piticii si-nca noua.

Si ce relatie n-are, momente de tacere, de un suspin si-apoi o mangaiere (sa trecem direct la partea asta). 

Ca sunt prioritate imi spun prea multi – asta nu-i bine, dar Doamne vai cand nu sunt, ce patima imi vine .

Ca ma foiesc si ma sucesc, te cert si azi si maine? Te invelesc te dezvelesc si fac din drac tamaie? Te zapacesc, te ponegresc (asa, sa dau eu bine), dar tu esti bland, ochii tai stiu ca astea  nu-s de mine.

Dragostea tine, asta e pe bune! Si tine ea si peste ani si nume (ahh, zau nu  l-as schimba). Unii o cred sau altii nu, la mine-i demonstrata: cand te loveste, asta e! si nu scapi niciodata.

Pe principiul: “copii, vreti sa va spun o poveste?” Daca sunteti cuminti poate va spun de ce e demonstrata ca nu scapi.