Absolviri

Nu ma absolv de completarea acestei lepse mai ales ca vine cu invitatie speciala de la Corina .

Ma scarpin in cap si incerc sa imi aduc aminte de liceu. Ca tot omu’ bun ne-am facut album. Si nu ne-au lasat sa venim cu pozele de acasa. Astfel m-am trezit intr-o zi la scoala cu 3/4 din gagici “macheate” nevoie mare. Dude wtf? Era zi de shooting -looogic. Bine ca nu ma prinsesera in una din zilele in care mergeam la scoala cu stricoul steaua pe mine – dar parul tot “cuib” asa cum spuneau unele colege era. Prin “cuib” intelegem faptul ca mi se si anume rupea mie daca imi stau toate suvitele la par sau nu.

Bun, in albumul aniversar la motto e gravat bine “If you are a bitch with me than I will be your pimp”.
Cu balul de absolvire lucrurile au fost incerte. Initial am hotarat o mare parte din clasa sa nu mergem si “sa facem noi ceva”. Treaba a picat asa ca am mers la bal – majoritatea. Cum nu putea sa imi pese mai putin am mers pe principiul ca “o sa gasesc eu ceva de imbracat”. In ziua balului buna mea prietena Ana s-a hotarat sa ma “pimpeze”. Asa ca imediat dupa o meditatie la mate m-a scos la shopping, m-a imbracat in roz (bleach – doamne ce a fost in capul meu), apoi, pentru ca acea chestie roz era rochita s-a ocupat ore bune de acoperirea vanatailor de pe picioare, maini, etc. Hait multumesc frumos retrospectiv – dar parca ti-am mai multumit si atunci.

Nu vreti sa stiti asta – eu cu rock-ul cu hip-hop-ul, la absolvire am ascultat si noi o melodie: Portugalia. PORTUGALIA FRATE! #FAIL. (pt cei care nu stiu este o manea).
In stilul caracteristic am ignorat muzica de pe fundal, am ignorat “rochitzurile”, “fitzurile” si orice alte elemente aducatoare de karma negativa .
Dar mi-a parut rau pentru ca ii cunoasteam pe oamenii aia de 12 ani – pe marea majoritate. 12 ani cu bune si rele, cu transformari majore si rasturnari de situatie, cu mari probleme existentiale, revolte scolaresti si chiuluri nemotivate. Una peste alta era greu, urma sa plec si sa ma rup de marea majoritate. Intre timp s-au pastrat cateva prietenii – cele esentiale.
Inca mi se face dor de oameni – mai ales de cei de care m-am legat fara sa ma doara . Si mai ales, uneori mi se face dor de mine, atunci.

(Update – ba am mai ascultat si reascultat si Vitamin C Graduation )

Absolvirea la facultate a fost parca mai simpla si mai lipsita de dramatism. M-am tinut de promosiunea de a evita fitele si figurile de buftea de la Casa Poporului – parca acolo s-a tinut. Am participat la nebunia cu robele, ne-am pozat, ne-am pupat, felicitat, etc. Apoi ne-am impartit in grupulete.

Azi vorbim rar, o parte ne vedem sau ne mai sunam. Nu prea stim de zilele de nastere sau alte sarbatori dar relatiile sunt parca mai putin tensionate decat cele de la liceu. S-au pastrat prietenii – si ele, mai mult sau mai putin esentiale.

Matilda – tu ce parere ai despre absolvire? )

P.s. – Leapsa e free of charge!