Am ajuns sa ma simt straina de mine, tocmai din aceste motive scriu rar. Blogul l-am folosit mereu ca jurnal. De cand il am, caietul in care scriam “Draga jurnal” si-a subtiat continutul. Pot printa acest blog si pune in cufarul cu amintiri.
Nu imi mai place scrisul despre mine. Inca ma intreb daca e bine sau daca e rau. Nu imi mai plac poienile, nici cluburile si prea rar bautura pana in zori.
Nu imi mai place meditatul catre mine. Erau nopti cand meditam adanc la cine sunt, ce imi doresc si cum. Acum… las goluri sa ma umple si nu mai zbarnai noaptea caii pe pereti.
Nu mai visez la mine, nu mai scriu, nu prea imi pasa, nu prea incerc.
Nu ma mai zbat, nu ma mai lupt.
Ma gandesc sa inchid blogul. Oricum nu isi are rost.
Vreau?
Rămâne doar să-ți dai seama că nu trebuie să-ți dai seama de nimic și vei fi fericită
Fă-i un back-up înainte să-l închizi
îți va folosi.
Not as long as you exist. It’s a matter of (non)thinking to figure out how to enjoy anything. And you’re starting with the right foot if you’re trying to stop thinking (știu că sună aberant, dar nu-mi pare rău)
Nu a sunat neaparat aberant. A sunat interesant.
)
doamne… putin am lipsit si lucrurile au uat-o razna. vom avea o discutie, young lady
Asta e de ceva vreme! Da mami, discutam!