Weekendul trecut ne-am aventurat la Napoli - oras cunoscut din filme pentru mafie viagra alte nebunii. Pana la plecare eu nu am apucat sa ma interesez de nimic. Nici despre ce se viziteaza, ce se mananca, nimic nimic.
Astfel am fost destul de surprinsa atunci cand am descoperit in Piata Garibaldi tot felul de persoane ciudate care vindeau pe jos, pe paturi si pe tarabe improvizate diverse lucuri – de la sireturi la Adibas, Prado, etc. Pentru ne-linistea voastra sa stiti ca nu se aduna doar acolo ci pe majoritatea strazilor principale.
De altfel peste tot sunteti avertizati sa aveti grija de lucrurile voastre, posete, etc. Sa stiti ca da, este dubios primul impact. In prima seara mi-a fost mai greu sa ma relaxez – nu stiu de ce, mai ales ca nu ne-a zis / nu ne-a facut nimeni nimic.
Apoi m-am invatat cu agitatia, cu harmalaia. Un alt lucru negativ la acest oras este traficul. Daca ai curaj sa traversezi strada pe zebra esti erou! Erou va spun. A surprins Lucian cateva secvente de cum se traverseaza in Napoli, asteptam sa le puna online pe undeva. 
Info: de la aeroport ajungeti la sus numita Piaza Garibaldi cu autobuzul 14 platind 3 euro. In functie de locul in care sunteti cazati de aici puteti lua metroul sau alt mijloc de transport in comun. Puteti ajunge si in alte parti ale orasului – autobuzul mai are inca 2 statii daca nu ma insel.
Va recomand sa va plimbati pe faleza, acolo unde admirati si unul dintre castele – Castel dell’Ovo. Si daca tot ati ajuns pana acolo mergeti sa mancati la Gusto&Gusto – restaurantul face parte dintr-un lant mai mare si il gasiti fix intre alte 2 restaurante. Au o mica terasa acoperita in fata si incalzita de lampi atfel incat fumatorii pot sta linistiti la caldra si fuma (in Italia este interzis fumatul in restaurante, baruri, cluburi).
Ce va mai recomand? Sa nu faceti ca noi si sa aveti timp macar o ora sa studiati Wikipedia, sa cititi despre Napoli si sa va faceti o idee / un traseu al locurilor pe care vrei sa le vedeti. Chiar daca nu stati mult, asa cum nu am stat nici noi, mergeti si la Pompei si la Vezuviu. Merita, chiar merita.
La Vezuviu sa nu va asteptati sa vedeti explozii si lava – am auzit un turist dezamagit, probabil i se creasera asteptari prea mari. Si daca mergeti sa fiti pregatiti de frig – ca doar urcati pe munte si temperatura difera nitel fata de cea de la sol . Aici ajungeti cu trenul – 4 euro jumate biletul pentru o zi intreaga si coborati la statia Vezuviu. Apoi plecati spre Pompei si in jumatate de ora sunteti gata intrati printre ruine unde o sa pierdeti o zi intreaga, pentru pasionatii mai mari poate si mai mult . Sa stiti ca ruinele sunt loc numai bun de Photo shooting – chiar si pentru amatori.
Un alt amanunt important – nu ratati cea mai veche Pizzerie din lume: L’antica Pizzeria Da Michele. Asa cum banuiam dar nu eram sigura pana nu am ajuns acolo, este chiar pizzeria unde s-a filmat si pentru filmul Eat, Pray, Love si da, pizza este geniala si delicioasa, asa cum spuneau ei si in film. De altfel au un singur sortiment, Margherita si costa doar 5 euro o pizza mare. Adica pretul pe care il gasesti la toate restaurantele si carciumile din oras.
Adresa: Via Cesare Sersale, 1, 80139 Napoli. Intrati pe aceasta strada la dreapta de pe Corso Umberto – care este o strada principala mare, lasand in spate piata Garibaldi.
Daca ajungeti acolo sa nu va sperie prea tare coada. Mergeti inauntru, luati bon de ordine. Pentru o masa noi, avand numarul 96 aveam de asteptat 30 de minute si erau pe la numar 60. Pentru pizza la pachet dureaza mai mult sa luati bonul decat sa luati si pizza – daca stiam din prima seara mergeam acolo, cumparam caserola si veneam si cu pizza la pachet in Romania. Nu, nu as fi facut asta dar este delicioaaasa.
Noi nu am apucat sa le vizitam dar le recomand – Subteranele. Nu se stie exact cand si de cine au fost facute iar in razboi au fost folosite pe post de adapost.
Promit data viitoare sa ajung si aici. Acum eram oarecum in criza de timp si am preferat sa vedem mai multe decat sa asteptam prea mult pentru tur. Langa intrarea in subterane gasiti si o fabrica de Limoncelo si alte preparate asemenea – Meloncino, etc. Nenea care ne-a explicat cum se fabrica bauturile, ciocolata si ce mai fac ei acolo s-a speriat tare si a refuzat sa mai vorbeasca atunci cand i-am spus ca suntem romani 
. Asta m-a intristat nitel si a venit la pachet cu reactia ospatarilor de la Gusto&Gusto care ne-au spus:
“You don’t look like romanians”
Curand o sa va povestesc si parerea mea personala si de fabula despre acest superb oras. Una peste alta mi-a placut si da, vreau sa ma intorc pentru a apuca sa vizitez toate castelele si sa ajung si pe insula Capri .
Excursia asta m-a cam scos putin din ritmul meu de viata, am realizat ca ma babesc si ca orele fixe de mancare chiar m-au ajuns. + toti carbohidratii aia din pizza si paste ma cam sperie.
