Share
-
Contact
simonaelenastanescu@gmail.com
-
Recent Comments
-
Sunt cel mai frumos din orasul acesta
Author Archives: Simona
Promit
Mai e mult pana la Revelion dar avand in vedere discutia cu un coleg de munca de azi – referitoare la planuri pentru noaptea dintre ani – ma apuc sa fac rezolutii de acum…
- promit sa nu mai stau pana la ora 3 noaptea
- promit sa nu mai mananc noaptea
- sa fac mai mult sport
- sa nu mai pierd vremea pe site-uri inutile: pitzipoanca, blogul lui bad pitzi, etc, etc, etc
- promit sa fiu mai creativa … – intrebare retorica? daca iti doresti devi peste noapte mai creativ? -
- sa nu mai bea asa multa cafea – asta e gluma zilei
- sa nu mai fumez asa mult – a 2-a gluma a zilei
- sa imi acord mai mult timp mie – daaaaaaaaaaaa sigur!
- sa acord mai mult timp prietenilor – cine ma vrea ma place-asa…. sunt o fata rea =))
- sa… sa… hai ca era o lista mai lunga…
- stiu ca era o lista mai lunga
- as putea sa trec pe lista sa nu mai am probleme cu memoria
- sa ma organizez mai mult
si ca tot e capat de lista, anunt umanitar: daca ai inima arata ca esti om, in cazul in care ma rogi ceva, avem stabilita vre-o intlnire, trebuie sa te ajut cu ceva, ai nevoie de ceva, etc, promit ca o fac numai, anunta-ma, de preferat anunta-ma de 3 ori pe zi, insista, suna-ma, spune-mi de 10 ori si te rooooooooooooogggg, ai suflet si nu planifica diverse cu prea multe zile inainte. Imi e absolut imposibil sa tin minte.
P.s. – nu ma intrebati ce fac de sunt asa de BUSY ca sincer nici eu nu am raspunsuri exacte. uneori cred ca sunt pur si simplu ineficienta…. sau…. cine mai stie! Oricum, exista mereu timpi morti.
Reminder: blog pentru maine, poimaine, zilele urmatoare: despre Ratb si controlori!
Eu si advertising-ul
Matinal asa mi-am dat eu seama ca eu si advertising-ul nu avem prea multe in comun.
Ideile de reclame bune ma fascineaza numai ca eu nu par sa am prea multe idei stralucite.
Cand vine vorba de o campanie sunt total lipsita de inspiratie cand vine vorba de: design si layout. Si daca asta nu ar fi suficient, viziunea mea pare a fi mai mult una kitsch – asa se scrie?
In aceste conditii? Unde m-as putea incadra eu in industria advertisingului?
La receptie?
Ratusca cea urata
“Slava Domnului! suspina bobocul; sunt asa de urat incat nici cainele nu vrea sa ma manance.”
Nu pot sa ma opresc in a ma simtii precum bobocul de lebada. Nu pot sa nu ma simt ca ratusca cea urata.
Sau poate m-am simtit candva asa…
si acum revin la sentimente vechi
“Ar fi prea jalnic de povestit toate necazurile si suferintele ce-a avut bietul, de indurat in iarna aceea strasnica. “
“
Atunci ea se simti rusinata, si isi ascunse capul sub aripa; nu stia singura cum sa mai stea, ca era prea mare fericire pentru ea. Dar nu era ingamfata deloc. O inima buna nu e niciodata ingamfata. Se gandea cum fusese oropsita si batjocorita pretutindeni si iata ca acum auzea pe toti zicandu-i ca-i cea mai frumoasa pasare dintre toate pasarile frumoase. Si socul isi indoia crengile lui spre dansa, si soarele raspandea asupra-i o lumina calda si binefacatoare! Atunci isi umfla si ea penele, isi inalta gatul frumos si striga din toata inima:
– Atata fericire niciodata n-am visat. Cum as fi putut eu visa atata fericire! Eu care eram “bobocul de rata cel urat”! “
Mai am ceva pana sa ma inalt spunand ca-s lebada… ma simt inca precum bobocul cel urat…
Just another day
Duminica – as vrea sa spun dimineata. Privind ceasul constat totusi ca e ora 14:40.
Timpul e relativ oricum si in principiu dimineata e in momentul in care te trezesti. M-am trezit sau dorm inca?
Timpul e relativ oricum si in principiu dimineata e in momentul in care te trezesti. M-am trezit sau dorm inca?
Rasfoiri de agende, am uitat sa mai scriu poezii. Sau poate nu mai vreau. Concluzia la care am ajuns e totusi ca nu sunt chiar atat de rele poeziile. Nu sunt perfecte si au lacune mari, in rima, ritm, chiar si in exprimare si totusi, numai pentru ca sunt ale mele, imi plac. La ce putea sa ma astept de la un copil sa scrie? Un Luceafarul 2?
Decor
Prea multe juraminte de iubire,
Prea multe vorbe ce nu au sa mai fie
Prea multa amagire ce-n suflet am pastrat
Prea multa durere acum m-a apasat.
Prea multe ganduri pentru viitor,
Prea multe vorbe spuse de decor
Prea multa iubire in suflet pentru tine
Prea multa indoiala ascunsa-adanc in mine.
De ce sa te iubesc si zi si an si noapte?
De ce sa te iubesc? Gandul iti e departe.
Pana si noaptea-i prea pustie.
Inima imi plange. E tot ce stie!
Noi
Gandindu-ma la ce avem
Stiu ca-s doar vorbe goale
Si rascolind in gandul meu
Tacerea ta ma doare.
Gandindu-ma cum suntem noi
Sunt ganduri trecatoare
Ce-a fost si ce va fi
E-un semn de intrebare.
Si caut iar in mintea mea
Raspunsuri fara numar
Si eu gasesc ascunsa-n ea
Doar al tacerii murmur.
Gandindu-ma la ce-i frumos
Stiu doar: eu si cu tine
Si ma intreb oare ce-a fost
De te-ai ascuns de mine?
Dar nu mai caut, asta e!
Asa mi-e scrisa soarta.
Si nu mai vreau sa stiu de ce
Inima ta-i acum la alta!
Spuneai
Spuneai atunci ca sunt ce vrei
Ca eu sunt de ajuns
Si-atunci de ce tu vrei mai mult
Decat ceea ce sunt?
Tu m-ai schimbat din rau in bine
Din bine iar in rau
Iubirea nu-i o jucarie
Dar tu te joci mereu!
Spuneam candva ca te iubesc
Acum e o-ntrebare!
Ce simti si tu, ce simt si eu
E doar o DEPARTARE.
…….
Nu voi mai plange nopti la rand
Sperand intr-o minune
Voi lacrima din cand in cand
Visand la mantuire.
Nu voi mai sti ca te-am stiut
Vei fi doar o naluca
Doar un apus ce s-a pierdut
In noaptea cea prelunga.
Nu voi mai sti ca m-ai avut
am fost doar o parere
…………….
……………
In noaptea rea, in visul bland, in lumea prea ciudata,
In gandul meu, in gandul tau, am fost candva o fata.
……………….
…………….
………..
Ploua in zambet, in cuget, in casa
Ploua in mine. Ploua si intra prin fereastra.
Se scurge cerul, se scurge clipa ce a fost
Ramane amintirea, acel moment frumos.
Si putrezeste lemnul si ceara se topeste
zambeste-un crin si inima-mi vorbeste
Vorbeste-n soapta, tacut, sa n-o aud
Si-o las sa spuna. O las, si n-o ascult.
Imi plange chipul si lacrimi cad din gene,
Suspina stropul, uitat pe damigene
Si vinu-i acru, smantana-i putrezita
Inchide-ti pleoapa, caci viata-i o ispita.
Pastreaza clipa ce-a curs in rauri reci,
Si nu pricepe, ce nu poti sa-ntelegi.
Caci ploua, ploua in zambet si in casa,
Ploua in noi si intra ploaia prin fereastra.
Duminici puturoase… cafea, tigari si moleseala.
Duminica placuta!
I’m gonna be all right
We all got the blood of Eden, running through our veins Sambata – s-a facut duminica… nopti, sau dimineti? cine mai stie?
S-a facut liniste! Am spus eu ca se va face… e atat de liniste…. Un mic tumult, un mic val, o amica adiere de vant… dar nu m-a putut darama…. repercursiuni? Nu sunt. Zborul isi urmeaza cursul normal… pentru ca… oriunde as ajunge voi spune: bine am venit…. Pentru ca orizontul e atat de mare si… e tot tot tot in fata mea.
Pentru ca oamenii frustrati nu ma supara, nu ma intereseaza, nici macar nu ma mai ating. Da, oamenii aia care cred ca totul e un complot impotriva lor. Am mai vorbit de ei. Oamenii aia cu haine gri – nici macar negre, cu vise mici, cu realizari inapreciabile, cu zambete false si prietenii cel putin fragile. Moment de imbratisare al fiintei
Moment de exaltare… nu m-am impiedicat, nu am cazut… m-am odihnit putin!
Budapesta apoi Viena, inapoi in Bucuresti
Ma tot gandesc la modalitati in care as putea incepe acest articol si cum sa il formulez cat mai PR-istic pentru a evita comentariile de genul: emigreaza.
Incerc, insa nu reusesc.
Am avut multa vreme o aversitate foarte mare fata de poporul ungar, fata de dialectul lor impenetrabil… nu am motive exacte pentru aceasta repulsie pe care o manifestam. Poate doar intamplari de demult!
Ce simt in acest moment? Stima, respect, uimire, consternare. Poate ca nu suntem atat de departe de ei ca si tara insa suntem foarte departe din punct de vedere al civilizatiei, al politetii, al modului de a interactiona, de a ne respecta si de a-i respecta pe ceilalti.
Nu am mai vazut de mult un oras atat de frumos precum Budapesta si un altul atat de istoric precum Viena.
Mi-ar placea uneori sa fiu un “om mare”, sa am influenta, sa pot revolutiona caractere si moduri de gandire peste noapte.
Cat de curand voi atasa poze… poate, cu toate ca pozele nu pot reflecta caractere.
Intoarcerea in Bucuresti a fost pe cat de dureroasa pe atat de obositoare. Ma invart in nerutina serviciului, a recrutarilor, incerc sa ma perfectionez.
Merg uneori ca frunza, in virtutea inertiei. Se termina septembrie, timpul nu tine cu noi… O stare moale ma invaluie si visez cu jind la zile si nopti cu ochii in tavan, cu ganduri albe… nepatate, neimpartasite… cu linistea solitara a undelor copacilor strabatuti de uragane….
Liniste, vreau sa se faca liniste…. si stiu ca linistea asta e mai aproape decat orice, mai iminenta decat viitorul.
Cine?
Oare cine mai e ca mine? Sa lucreze la 2 calculatoare in acelas timp, sa astepte rezultatele in telefon in timp ce are acele 2 calculatoare in fata, sa asculte si muzica.
In timpul asta incerc sa-mi vizualizez dulapul si sa-mi ordonez mental lucrurile pe care le voi lua in bagaj.
Plec… plec intr-un final. Poate nu e momentul cel mai bun, avand in vedere ca e agitatie destul mare si la serviciu, si la daafaceri plus… ma tot roade lucrarea aia a mea de licenta pe care nu am pus mana deloc vara asta si nu am nici un plan, nici o idee…..E timp pentru toate si… toate la timpul lor!
In timpul asta incerc sa-mi vizualizez dulapul si sa-mi ordonez mental lucrurile pe care le voi lua in bagaj.
Plec… plec intr-un final. Poate nu e momentul cel mai bun, avand in vedere ca e agitatie destul mare si la serviciu, si la daafaceri plus… ma tot roade lucrarea aia a mea de licenta pe care nu am pus mana deloc vara asta si nu am nici un plan, nici o idee…..E timp pentru toate si… toate la timpul lor!
Norah Johnes – until the end
Intrebare
Si nu mai sunt aceleasi emotii… de la romana, din anii de liceu…
Nu mai sunt aceleasi palpairi ciudate ale inimii gandindu-ma: ce va fi?
Nu ma mai zbat intrebandu-ma, dandu-ma cu capul de pereti, disperand si faurind probleme inexistente inca… Omul care intoarce problema pe toate partile se presupune a fi un om pregatit, punand fatilicul inainte de orice te pregatesti. asa faceam…
Dar nu mai e la fel…
Eu nu mai sunt la fel… am emotii calme, tacute. Clipiri din ochi dese si intrebari nerostite… nici macar gandite.
Nu mai sunt aceleasi palpairi ciudate ale inimii gandindu-ma: ce va fi?
Nu ma mai zbat intrebandu-ma, dandu-ma cu capul de pereti, disperand si faurind probleme inexistente inca… Omul care intoarce problema pe toate partile se presupune a fi un om pregatit, punand fatilicul inainte de orice te pregatesti. asa faceam…
Dar nu mai e la fel…
Eu nu mai sunt la fel… am emotii calme, tacute. Clipiri din ochi dese si intrebari nerostite… nici macar gandite.
Tine temerile pentru tine, iarta dar nu uita! pana la urma, toate au un rost pe lumea asta, chiar si emotiile!
Dar oare, mai stiu sa construiesc jucarii din castane?
Multumiri ministerului
Aseara, undeva in zona Piata Presei Libere, asteptam ca tot omu’ o prietena sa purcedem spre o plimbare in Herastrau, cu rolele. Asta pentru purificare, detoxifiere, antrenare, miscare, etc…
Va dati seama ca nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut un enorm panou publicitar cu Mihaela Radulescu – naturala si neoperata, nuuuuuuuuuuuuuuu – intr-o camasa alba, intr-o pozitie sexy, intrebandu-ma languros daca fumatul e singura mea placere….
Nu duduie, cum sa fie fumatul singura mea placere. Astfel m-am asezat pe bordura, fix sub privirile ei adanci – de m-am pierdut adanc in ea, in privire vreau sa spun- mi-am deschis cartea: Arta conversatiei, mi-am scos si tigarile si pufaind in mod regulat din tigara, parcurgeam cu ochi’mi curiosi randurile cartii…. uite na, ca nu numai fumatul e singura mea placere… asezatul sub un panou publicitar – ministerul sanatatii, multumesc- stupid e o alta placere a mea.
Totusi, daca tantia asta mi s-a dezbracat, s-a asezat ea in pozitii karmasutra si mi-a zambit de sub buzele proaspat operate eu ce trebuie sa o intreb: Operatiile estetice chiar sunt singura ta placere?
Atata timp cat fumez pe buzunarul si cheltuiala mea, tantia asta poate sa stea si in… si anume, ma scuzati posteriorul gol in fata mea si sa ma intrebe si ce pozitie imi place – nu va ganditii la tampenii: CEO, Manager, account manager, etc, etc, etc – tot nu m-ar imperesiona.
Inteleg folosirea acestei personalitati pentru campanie – avand in vedere ca a fost implicata in numeroase campanii sociale – dar…. asta e tot ce putem face?
Hello: domnu’ minister, sar’na! Ma scuzati de deranj, stiti, eu mi’s om din popor, fumator… fost fumator de carpati, actual de Asos… persoana mea umila are o intrebare: de ce ma intreaba duduia asta ce placeri am?
Bogda’proste, saruta’v'as manusitele domniilor dumneavoastra.
Later edit: gasiti aici un articol foarte tare pe aceeasi tema!
Servicii de consultanta
Acesta e numele albumului pe care il lanseaza Dragos Leasa pe data de 14 septembrie in Suburbia!
Nu va mai amintiti cine este el?
In acest caz rasfoiti putin blogul meu, in luna decembrie la articolul acesta.
Nu va mai amintiti cine este el?
In acest caz rasfoiti putin blogul meu, in luna decembrie la articolul acesta.
Deci, ne vedem pe 14 la lansare de album!
Idei
Prea multe si o vraiste totala dupa o vacanta cam lunga. Si asta nu e totul inca avand in vedere ca peste cateva zile urmeaza sa plec iar: Budapesta, Viena…
Printre gandurile mele timpurii asupra concediului isi face loc si serviciul – de n-ar mai fi nu s-ar mai povesti -
Ieri a avut loc prima intalnire DaAfaceri pe anul acesta… dammmm la naiba greu o sa fie!Printre altele imi e dor de valuri si de mare.Cam lunga aceasta posibila “ultima vacanta”. Bronzul a inceput sa devina amintire si colegele de munca sunt putin mai linistite.
Printre gandurile mele timpurii asupra concediului isi face loc si serviciul – de n-ar mai fi nu s-ar mai povesti -
Ieri a avut loc prima intalnire DaAfaceri pe anul acesta… dammmm la naiba greu o sa fie!Printre altele imi e dor de valuri si de mare.Cam lunga aceasta posibila “ultima vacanta”. Bronzul a inceput sa devina amintire si colegele de munca sunt putin mai linistite.
Mama ma roaga sa ma las de fumat sau sa ma dau pe “paie” … wtf… that is so pitzi!
Remarc printre altele ca nu am mai compus de ceva vreme si, pe langa asta, ultimele “creatii” nici nu sunt cine stie ce capodopere. Deci am putea spune ca E-ul liric trece printr-o criza acuta!
Franturi din "Arta Conversatiei"
Multa lume invata istorie, putina lume o-ntelege! Fiecare neam isi stie – si, mai ales, ar trebui sa-si stie – istoria. Ce spune un neam despre sine este foarte important, dar ce spune un strain despre-acelasi neam aduce o lumina noua si ii imbogateste cunoasterea … fiecare dintre noi suntem un sinopsis al istoriei neamului nostru. In sufletele noastre se vad cicatricele si diformitatile lasate de istorie, caci “bietul om e sub vremi si nu vremile sub om” [...] Nimic pe lume nu e mai simplu si mai simplist decat sa fii anti-ceva ca lautarii dupa ureche, fara un fundament logic, “logica suprema” fiind de tipul: “Nu vorbesc cu tine, ofticosule!”. Multa lume citeste istorie, toata lumea traieste istoria, putina o intelege. Un om nu poate fi considerat doar la un moment dat al existentei lui. Nici un popor nu poate fi judecat “suspendat” intr-un singur punct al istoriei lui. Despre noi, romanii, cati nu spun ca suntem ca trestia? fara sa se gandeasca ce s-ar fi intamplat dac-am fi fost rigizi ca stejarul. Sintem prea intransigenti cind ii judecam pe altii si prea concesivi cand ne judecam pe noi insine. Fragment bun pentru cugetat. Timpurile se schimba, oamenii insa nu!
Fugitiv
Am disparut si am postat fugitiv asa cum mi se intampla uneori. As putea sa ma scuz: ba ca am fost acasa si ca am avut multa treaba, ba ca uite nuntile de sezon, serviciul, etc… dar adevaratul motiv este lenea.
Cum merge “treaba” in Bucuresti? Pai, unii, altii (a se citii unele) “nu imi ajung nici pana la unghia degetului mic de la picior”. Intre timp eu incerc sa ma tin de munca, astept concediu: Budapesta si Viena here we come, astept si inceperea activitatii la DaAfaceri: recrutari in octombrie apoi veseli, voinici, fericiti ne tinem de munci asa cum ne stiti!
Cum merge “treaba” in Bucuresti? Pai, unii, altii (a se citii unele) “nu imi ajung nici pana la unghia degetului mic de la picior”. Intre timp eu incerc sa ma tin de munca, astept concediu: Budapesta si Viena here we come, astept si inceperea activitatii la DaAfaceri: recrutari in octombrie apoi veseli, voinici, fericiti ne tinem de munci asa cum ne stiti!
Stati prin preajma – Rememorari nu moare trece doar prin crize mici de lene.