Fumatul, toxinele si restul sunt ok! Chill, daca vreti sa scapati de cancer nu beti lapte! Apoi nu va mai ramane decat sa ma mutati la tara undeva, sa va cresteti singuri gainile si vacile si sa plantati fructe si legume – dar si aici aveti grija la ingrasamant si la hrana animalelor – ca si astea afecteaza!

Cu cele peste o suta de substante nutritive necesare organismului nostru, laptele este alimentul cel mai complex si usor de asimilat de catre organism, in proportie de 97%.
Iar o data asimilat, incepe magia: un pahar de lapte furnizeaza organismului 20 aminoacizi, peste 10 acizi grasi, 4 feluri de lactoze, 25 vitamine, proteine si peste 45 de elemente minerale…

Eu una beau lapte non stop. In loc de apa! In loc de foame! ) Si mai ales seara, dupa o zi friguroasa de iarna cu putina ciocolata calda, eventual si miere!

Voi aveti asa ceva? Pe mine ma apuca uneori. Inainte de examene, chiar daca am invatat, chiar daca nu.

Inainte de vizite la medic, aduci cand rezultatele ies sigur prost.

Inainte de interviuri, cand stiu ca nu o sa se termine favorabil.

Uneori stim dinainte ce urmeaza sa se intample. Future is a bitch!

Am primit de la Gabi (si de la Matilda)o leapsa. Cica sa spun 5 lucruri din 2010! Mi-e greu. 2010 a fost un an de 2 lei. A fost un an greu, a fost un an de lupta. A fost un an al nervilor si rezistentelor. An de asteptare si rabdare.

1. Am schimbat multe locuri de munca. Din asta am invatat ca nu trebuie sa dovedesc nimic nimanui. E cel mai bun lucru pe care l-am putut invata! Acum urmez acest invatamant. Nu ma mai dovedesc nimanui in niciun fel! Sunt eu. E bine!

2. M-am apropiat de familie. E un lucru extrem de important.  Am crescut avand impresia ca sunt altfel. Anul trecut am inteles ca suntem toti la fel si ca sangele apa nu se face. Cel putin nu la noi.

3. M-am mutat! Impropriu spus ca am facut asta in 2010 pentru ca mutarea efectiva a avut loc mai degraba la limita dintre 2010 si 2011. De cand cu treaba asta si legat de treaba de mai sus am devenit mai orientata spre familie.

4. Si la un loc cu cele de mai sus am triat intre prieteni si cunostinte.

5. Mi-am aratat ca indiferent de cat de indecisa sunt si oricat de mult imi ia sa comand un suc la restaurant, totusi, eu stiu ce vreau!

6. Sa bag si una profesionala. Am fost parte la cea mai mare campanie de Social Media din Romania!

Voi ce ati facut in 2010? Nu stiu cine a luat si cine nu a luat leapsa pana acum asa ca va invit la povesti!

P.s. – hai ca am reinceput sa scriu pe blog! Mai astept lepse!

Poza e de aici

Pentru cei care nu stiu despre ce e vorba e un serial. Serial filmat de cei de la ABC.

Pe scurt despre el: toata lumea adoarme brusc timp de 2 minute s 17 secunde. In acest timp toti au viziuni cu privire la locul in care se vor afla sau ce vor face peste fix 6 luni. FBI, CIA si mai toata politia incearca sa gaseasca vinovatii care au provocat “stingerea”. Se vorbeste mult despre diverse teorii (aceleasi lucruri le gasiti si in Fringe – alt serial bun):

• universuri paralele
• despre faptul ca pana sa luam o decizie, in viitor se petrec toate variantele posibile (explicatia mea este atat de slaba incat pentru pasionati va invit sa cititi asta).

Conform IMDB filmul are 8 din 10 – un scor destul de bun pot spune. No bine, unde vreau eu sa bat? Am terminat de vazut seria 1 aseara. Serie care s-a terminat total apoteotic intr-o apa! Si nu asta e problema, ca de cand m-a luat si pe mine febra serialelor am invatat ca rabdarea e o virtute.

Problema e ca nu eu nu mai am ce astepta. Adica ABC a vrut sa opreasca show-ul de pe la mijlocul sau, totusi nu au facut asta si au terminat sezonul 1 apoi nimic. Din ce am citit pe net nici nu ar avea de gand sa reinceapa filmarile. Pai, si atunci, de ce nu au terminat sezonul 1 cu alt script. Nu era asa greu. Toata lumea murea, intelegeam fiecare ce puteam si plecam linistiti la urmatorul serial. Felul in care s-a terminat ma face sa ma gandesc la atat de multe posibilitati.

Pana una alta – adica pana o sa reporneasca filmarile, tin pisica lui Schrodinger aproape si las toate variantele sa fie posibile.

Mai sunt fani Flash Forward pe aici? Stiti ceva de filmari sau daca o sa inceapa sezonul 2 prea curand?

Nu am cel mai ordonat stil de viata. Totusi, pentru cateva luni (cred ca vreo 3 la numar) am renuntat aproape de tot la carne si am ales sa o inlocuiesc: peste (putin), legume, multe multe legume, iaurturi, lapte, etc.

A fost o perioada in care chiar m-am simtit bine. Am slabit, ma simteam mult mai odihnita. In plus, am facut schimbarea asta alaturi de o alta schimbare esentiala: nu am mai mancat noaptea (cel putin nu inainte de culcare). Asta m-a facut sa ma trezesc mai odihnita dimineata, sa beau mai putina cafea, sa fiu mai sprintena dar mai ales asa, ma trezeam si obligat mancam dimineata.

Nu stiu exact de ce am revenit la stilul de viata haotic, caracteristic mie. Asa cum initial am simtit ca am nevoie de  mai multe legume, cand a venit iarna am simtit nevoia sa revin la carne.

Cred ca sunt pregatita sa o iau de la capat. Mancat dimineata, multe legume, poate reusesc sa ma impac si cu fructele. Iaurturi si lactate in general.

Ce e cel mai complicat? Oamenii care nu inteleg. De exemplu mama “dar ia si mananca putina carne. Putina putina. Uite, nu e grasa!”. Nu e ca si cum nu mananc pentru ca nu vreau ci pentru ca am nevoie de altceva. Si nu e ca si cum nu mananc pentru ca e grasa ci pentru ca are oricum mai multe toxine.

Deci pe lista mea de stil de viata sanatos sunt urmatoarele:

• mancat dimineata
• renuntarea la carne
• fara sa mai mananc dupa 18:00-19:00 seara
• pe cat posibil multe legume (degeaba renunt la carne daca o schimb pe produsele de panificatie)

Mai aveti idei sau sfaturi pentru mine?

Atentie: multe tipouri si incoerente – revin! – p.s. – e doar o lista – a se trata ca atare!

Pentru ca e mai simplu sa scriu pe blog lucrurile pe care mi le doresc avand in vedere ca sunt 3 chestii cu ocazia carora pot sa primesc niste cadouri si pentru a simplifica lucurile: – eu spun ca le vreau, poate le primesc, poate nu, dar poate ajuta alti oameni sa se orienteze – nu de alta dar covoarele animal print just aren’t my stile ).

- Nescafe Dolce Gusto – este mai mult dorinta lui Lucian – mie mi se par masinarii scumpute iar capsulele de reincarcare sunt si mai costisitoare. Prefer clasicul 3in 1 sau o cafea buna la ibric… dar mno… punem pe lista. (il gasiti in Carrefour la nu stiu ce oferta )

- In principiu ne dorim si 2 din aceste fotolii - dar inca nu suntem 100% siguri

- uscator de rufe – ideea de la Corina

- si carlige – sa am si cu ce prinde rufele - 2 cutii )

- umerase – apoi sa am pe ce le pune - neaparat

- cica am nevoie si de masa de calcat – la asta chiar nu ma gandisem – practica fata asta Corina - cred ca incep sa vreau sa fiu intr-o relatie cu Corina.

- pentru baie credem ca se potriveste dulapul asta

- Un aspirator vertical (in genul acestora) – nu stiu exact cat sunt de bune sau de proaste, cert este ca ne-a placut foarte mult ideea. -daca  stiti daca sunt bune sau nu dati share si la mine

- Vaza – nimic prea complicat, sau cu cine stie cu ce chinezi – less is more deci simpla – aproximez eu ca poate odata pe an o sa imi aduca si Lucian flori )

- Nu stiu voi ce parere aveti dar mie imi plac lampile asta sau asta (nu luati neaparat de bun randul asta, nu sunt sigura ca isi gaseste locsorul) – cred ca trebuie sa ma hotarasc ). sau asta sau asta… greu ma hotarasc

- pentru ca programul meu este diferit de cel al lui Lucian acest pad magnetic pentru figider este foarte foarte cool! ramane cool

- Tot pentru camera de relaxare normal ca merge un air hockey (linkul este pur informativ). – jocurile raman nice dar sunt altele mai urgente

- Un darts – macar atat )

- Normal, air hockey si darts nu se poate fara un foosball . Apoi putem sa ne punem sigla luminoasa la usa, sa cerem bani pe cafeaua de la masinaria Nescafe si pentru a putea sa folositi jocurile de mai sus (si o sa ne numim bexas) – mai amanam putin acest proiect de mare angajament antreprenorial

- de la Ikea citire, 2 postere foarte tari 1 si  2 – al 2-lea este prea prea tare – da stiu, si ciudat de feminin! ) si posterul asta (aici e complicat, sa vad eu toata mobila in casa si dupa ma orientez si la culorile necesare pentru tablourile de pe pereti:)) ) - am gasit alte postere mai cool

- Set de cani! – cani mari de baut cafea! :X:X:X Lovely and nice – doooh ce e dimineata fara o cafea?

- Wii :D Can I, can I? Can I?! (in principiu dar nu cred ca imi doresc atat de tare pe cat o exprim) – uhmm cred ca playstation-ul lui Lucian e ok

- Cutii de depozitare – colorate frumos – de la Ikea! (pe care sa le asez frumos in dulap si sub pat! ) – tamplarul mi-a dat planurile peste cap. Nu mai am ce face cu ele momentan.

- Mai sunt lucruri din categoria canico-gospodaresti: sort de bucatarie, mai multe prosoape de bucatarie, niste prosoape de baie moi moi moi si pufoase – da da da – prosoapele moi si pufoase!

- sandwich maker – nu stiu cat o sa il folosim dar sigur e util

- sita, razatoare, ciocan de carne, aparat de decojit cartofii, cutie de paine, tavi – pfff ce de chestiuni sunt necesare in bucatarie, mai mai ca te ia cu ameteala ). da da da si chestiile astea.

- De pus pe pereti:

Posterul numarul 1

Posterul numarul 2

Posterul numarul 3

Posterul numarul 4

Din ciclul – nice to have

- Am gasit un device tare interesant - o baterie care se coloreaza in functie de temperatura pe care o are apa! (nu avem unde sa il punem pentru ca am luat toate bateriile necesare din casa dar mi se pare o idee tare de cadou).

- din acelasi film e si acest cap de dus dar cu el e o cu totul alta poveste, capul de dus parca l-as schimba mai repede

- tot felul de jocuri gen monopoly si twister

Si cred ca o sa mai revin eu cu updaturi. Imi e greu sa imi dau seama ce vreau! )

Sau sa te fereasca sa ajungi bolnav la noi in tara! Pentru ca tot imi sta pe creier o sa va povestesc si gata. Nu voi intra in detalii si o sa incerc sa raman cat se poate de obiectiva.

In Decembrie am avut “inspirata” idee de a merge la o consultatie – intr-o clinica privata. Nu suport spitalele, nu am fost internata mai mult de 1 zi in viata mea (si atunci la o operatie banala de polipi) si sunt panicata mai mult de bolile cu care pleci din spital decat de cele cu care aterizezi.

In clinica aceasta am mers la recomandare – One shot, one kill. Clinica dotata extraordinar, numai pe specializarea de care aveam nevoie si – spuneam eu – cu doctori buni.

Ei bine atunci am descoperit ceva in neregula. Neregula care a necesitat analize mai in profunzime – asteptari, o operatie, tratament, mai multe asteptari, mai multe analize si controale. O stare de mai bine la vreo 2-3 luni dupa operatie apoi o stare egala cu cea din decembrie, apoi iar moment de asteptare.

Pentru ca rabdarea nu e lege a firii mele m-am documentat si am mers si la alti doctori.

Primul al 2-lea doctor – da, tot clinica privata – mi-a zis ca nasol. Da nasol rau. Ca uneori apar chestii si prin alte parti (vorbim de organe, da?), apoi mi-a povestit jumatate de ora despre cum se vaccineaza ea pentru gripa. Adica eu ma duc la ea cu portocale iar ea imi cantareste strugurii. Problema prea mare nu era daca nu ma trata ca pe studiu de caz – respectiv isi chema asistenta sa ia la cunostinta – nu pentru ca era obligatoriu ci doar pentru ca putea. La modul: ia vinooooo sa veeeeziii. No bine! Avand in vedere ca acolo unde mergeam eu era mai frumos si mai profesionist am zis – nu, doctorita mea stie ce spune.

Apoi a aparut treaba asta cu – let’s go back to number one. Adica m-ai tratat si operat, detalii NU IMI DAI si nu stiu nici eu prea multe despre starea mea si imi recomanzi – cu caldura – o a 2-a operatie “Ca doar nu e ca si cum faceti 10″.

Si daca nu functioneaza? Eu cat ma operez asa, de dragul interventiei si a milioanelor? Alt tratament nu exista, dar daca va doriti putem supraveghea. Supraveghem noi cat? Si pana cand?

In plus, chestia, devine mai agresiva. Si-a revenit la starea initiala in timp foarte scurt (plus alte detalii tehnice).

Asaaaaaa ….

Sa mergem la doctorul numarul 3 – cu analizele logic.

Mi-a frunzarit dosarul repejor iar in timp ce eu ceream detalii citez: “Nici analiza asta nu o inteleg prea bine”, el s-a uitat calm la mine si mi-a zis “Da. Nici eu”. Nooooo bineeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee – am inceput cu dreptul.

M-am dus la el cu o chestie si – ce sa vezi – am plecat cu 2 in plus! Adica mi-a zis ca am ceva – ce eu stiu sigur ca nu am – conform analizelor de pana acum – ultimele avand 3 maxim 4 saptamani. Plus, m-a intrebat daca am altceva – fara detalii. Norocul meu ca am ajuns acasa si am cautat pe google reteta data de el. De cea de-a doua afectiune ma intreba deoarece medicamentul era contraindicat. Totusi, eu am intrat la el cu o problema si am plecat crezand ca am 3.

In legatura cu prima afectiune pe care afirma el ca o am – nu o pot avea decat daca astia la care merg din decembrie mi-au gresit mai toate analizele sau in 8 luni nu au sesizat. Oricum, imi fac analiza si o sa ma duc sa ii lipesc pe frunte rezultatul! – ca baga oamenii in sperieti aiurea.

Totusiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii – despre ce ma interesa pe mine in mod special nu am primit detalii. Mai faceti dumneavoastra niste analize si la noi si dupa discutam.

Ai un DOSAR INTREG de analize – oare ce mai vrea?

Ei da, si uite asa, de 8 luni ma plimb eu, fara pic de rabdare pe la medici. Nu de alta dar eu si boala nu am fost prietene nici in copilarie si nu m-am imprietenit cu ea nici ca sa scap de scoala, de cearta sau de teme. Eu nu stiu sa fiu bolnava. Sunt mofturoasa, irascibila, nervoasa si practic imposibila si cand fac febra. Eu nu stiu sa stau in pat, sa zac, nu iau tratamente cap coada – ca uit, nu ma tin de cure – ca nu-mi plac si in general nu sunt prietena cu pastilele.

Nu ma arunc la antibiotice la primul stranut si nici la aspirina. Iar acum, toata aceasta situatie imi scapa din maini.

Ideea este ca nu e simplu ce am – asta constientizez – si imi mai dau seama ca e greu sa dezbati mult pe subiect cand lucrurile pot sa o ia, sau nu, oricand razna. Dar totusi, totusi 2-3 vorbe nu cred ca e greu sa spui. Cateva detalii, care e cel mai rau lucru care se poate intampla si cum putem repara daca se intampla, etc.

Daca asa e in sistemul sanitar privat imi e frica sa ma intreb cum e in spitalele de stat. Cati oameni mor doar pentru ca medicii stiu doar ca urmatoarea programare e in 10 minute iar tu trebuie sa ii iesi din cabinet sa intre alt nelamurit.

Nota: nu ziceti ca sunt bolnav inchipuit – sunt chiar lucruri destul de serioase! Pe cuvant de cercetas!

Multa lume se tot plange de facultatea pe care o urmeaza asa ca, daca in ultima instanta e ultima solutie, de ce sa nu o fac si eu?

Situatia este in felul urmator: peste o saptamana – maxim, incepe sesiunea de restante. Toate bune si frumoase doar ca noi, astia din seria 2 de la masterul de Campanii de comunicare in relatii publice si publicitate, din cadrul FJSC – da, masterul ala super apreciat si pe care l-am extra-laudat! – nu avem note. Noi nu stim daca am trecut toate examenele de pe semestrul doi sau nu.
Notele nu sunt la secretariat, nu sunt la profesori. Ele nu sunt si punct. Nicaieri.

La una dintre materii examenul era cumva jumate jumate – prezentare proiect si examenul scris in sine. Pentru proiect lucram cu o doamna dintr-o agentie de publicitate (doamna care cred eu stie ce inseamna deadline) iar la curs lucram cu doamna profesoara.
Doamna profesoara la examen nu s-a prezentat iar doamna din agentie – cu toate ca a tinut cu cerul si pamantul ca proiectele sa nu fie trimise dupa termenul limita! pentru ca nu vor mai fi acceptate, si cu toate ca ea insasi ne-a dat un termen limita la care vom avea notele – nu le-a livrat!
Asta inseamna ca si-a depasit deadline-ul cu vreo 2 luni! Pentru mine asta inseamna ca e concediata! (In agentie tot asa lucrati? )

Bun – note nu avem, secretarele ne-au spus citez: “Reveniti mai tarziu. Acum suntem ocupati cu admiterile” – apoi au intrat in concediu, sesiunea de restante trebuie sa inceapa, iar una peste alta noua ni se mareste taxa cu 6 milioane.
Pentru ce?

Solutia noastra – o plangere la decan! Si cum exista mereu un dar… doamna profesoara de mai sus – cea care nu s-a prezentat la examen – este sotia domnului – deci se pare ca ne invartim intr-un cerc vicios – o param pe sotie ca ne saboteaza.

Pana la urma cred ca e buna zicala aia: “cand nu esti suficient de bun sa profesezi – te faci profesor”!

Voua cum vi se pare toata treaba asta?

Nu ma absolv de completarea acestei lepse mai ales ca vine cu invitatie speciala de la Corina .

Ma scarpin in cap si incerc sa imi aduc aminte de liceu. Ca tot omu’ bun ne-am facut album. Si nu ne-au lasat sa venim cu pozele de acasa. Astfel m-am trezit intr-o zi la scoala cu 3/4 din gagici “macheate” nevoie mare. Dude wtf? Era zi de shooting -looogic. Bine ca nu ma prinsesera in una din zilele in care mergeam la scoala cu stricoul steaua pe mine – dar parul tot “cuib” asa cum spuneau unele colege era. Prin “cuib” intelegem faptul ca mi se si anume rupea mie daca imi stau toate suvitele la par sau nu.

Bun, in albumul aniversar la motto e gravat bine “If you are a bitch with me than I will be your pimp”.
Cu balul de absolvire lucrurile au fost incerte. Initial am hotarat o mare parte din clasa sa nu mergem si “sa facem noi ceva”. Treaba a picat asa ca am mers la bal – majoritatea. Cum nu putea sa imi pese mai putin am mers pe principiul ca “o sa gasesc eu ceva de imbracat”. In ziua balului buna mea prietena Ana s-a hotarat sa ma “pimpeze”. Asa ca imediat dupa o meditatie la mate m-a scos la shopping, m-a imbracat in roz (bleach – doamne ce a fost in capul meu), apoi, pentru ca acea chestie roz era rochita s-a ocupat ore bune de acoperirea vanatailor de pe picioare, maini, etc. Hait multumesc frumos retrospectiv – dar parca ti-am mai multumit si atunci.

Nu vreti sa stiti asta – eu cu rock-ul cu hip-hop-ul, la absolvire am ascultat si noi o melodie: Portugalia. PORTUGALIA FRATE! #FAIL. (pt cei care nu stiu este o manea).
In stilul caracteristic am ignorat muzica de pe fundal, am ignorat “rochitzurile”, “fitzurile” si orice alte elemente aducatoare de karma negativa .
Dar mi-a parut rau pentru ca ii cunoasteam pe oamenii aia de 12 ani – pe marea majoritate. 12 ani cu bune si rele, cu transformari majore si rasturnari de situatie, cu mari probleme existentiale, revolte scolaresti si chiuluri nemotivate. Una peste alta era greu, urma sa plec si sa ma rup de marea majoritate. Intre timp s-au pastrat cateva prietenii – cele esentiale.
Inca mi se face dor de oameni – mai ales de cei de care m-am legat fara sa ma doara . Si mai ales, uneori mi se face dor de mine, atunci.

(Update – ba am mai ascultat si reascultat si Vitamin C Graduation )

Absolvirea la facultate a fost parca mai simpla si mai lipsita de dramatism. M-am tinut de promosiunea de a evita fitele si figurile de buftea de la Casa Poporului – parca acolo s-a tinut. Am participat la nebunia cu robele, ne-am pozat, ne-am pupat, felicitat, etc. Apoi ne-am impartit in grupulete.

Azi vorbim rar, o parte ne vedem sau ne mai sunam. Nu prea stim de zilele de nastere sau alte sarbatori dar relatiile sunt parca mai putin tensionate decat cele de la liceu. S-au pastrat prietenii – si ele, mai mult sau mai putin esentiale.

Matilda – tu ce parere ai despre absolvire? )

P.s. – Leapsa e free of charge!

O voi, campuri aurii!

Ca doua flori

Somehow I only see me and you

We’ll still have the summer after all!

She’s got a halo around her finger, around you.

Fara planuri sau prea multa vorbaraie am hotarat vineri sa ne strangem 9 oameni faini – cu familia mea 13, si sa purcedem la Eforie la un gratar.

Aia 9 sunt in ordinea numerelor de pe tricou si a locurilor din masini: Lucian, eu (doooh), Bobo – fratele lui Lucian, Andrei (aka Nashu’), Corina, Andrei(aka Etherfast), Andrei (aka ciops), Raluca si Dana. Am speriat Realul la 7 dimineata – pentru ca aveam o REALA problema (via Corina) apoi am purces cu toate halcile de carne spre locul meu de bastina.

Am pozat un popandau la benzinarie, timp in care cealalta masina – a lui Etherfast deja se indrepta vertiginos spre Eforie. Pentru ca a auzit Lucian ca e aglomerat?! a decis sa ne chinuie putin pe un alt drum – usor ocolitor, foarte frumos dar retras si plin de carute, oameni in mijlocul ulitei si serpentine.

Am ajuns la Eforie cu aproximativ 20 de minute de intarziere si cu nevoi REALE .

Ce a urmat a fost epic si de legendar – detalii la ciopseidon .

Am fost niste nebuni care au speriat Eforia. Data viitoare cand mai ajung acasa voi spune ca bausem – bai da am baut (granini de coacaze) frate in weekendul de 1 mai ca nu stiu ce-am facut (macar asta e o scuza universal acceptata). Cred ca ne distram atat de bine incat ne-au dat afara din club! – (si nu e ca si cum una dintre mese a plecat din cauza noastra!) :-j (va spun eu -irelevant!).

Pozele sunt in principiu ok-ish pentru ca ce se intampla in Eforie, ramane in Eforie! (da, mai putin asta cu ciopseidon).

Drumul de intoarcere a fost mai mult decat ok pentru ca am ales acelasi traseu care ocoleste toata invalmaseala (nu, nu va spun care pentru ca e strict secret ). Pacat doar de coada de la plata taxei si de taranii care merg cu 110 pe banda a 2-a pe autostrada (despre asta poate sa va povesteasca mai multe Lucian).

La voi cum a fost? Ce ati facut de 1 mai?

Update: in una dintre poze o sa vedeti ca am pozat niste domnisoare- sexy si rele, camasa, pantaloni mulati, halea halea, asortate perfect cu o sapa! Da! Sapa is the “it” element ).

Incep o chestie noua: postari frecvente, melodie/poza sau amandoua in functie in starea de spirit pe care o am!

They poisoned you with compromise

Pentru ca toti avem dreptul sa fim tristi ca sa putem sa zambim mai tarziu.

*Conferintele KFC unde am vorbit despre femeia web20

*Intalnirile la Federatia Romana de Rugby

*Inceperea unui nou proiect pe domeniul foarte drag mie: marketingul sportiv – detalii curand

*Iesirile la Costa – o daaa, am reusit sa duc twitterimea acolo unde e cea mai buna cafea

*Mersul la sala – va recomand orele de spinning, de pilates si de Taebo de la BodyExprim

*Atentie, cautam casuta. Pentru noi doi. Doar pentru noi doi – dar pe care speram sa o umplem (de prieteni )

*Si azi, FotbalTweetMeet si asteptatul Stejarilor la aeroport – multumim pentru berea (in cazul meu cafeaua) de dupa.

Pentru ca viata e simpla si frumoasa! Si atat!

P.s. – in aprilie merg la Cluj ca speaker . Cine vine sa ma vada?

Siii pozele de azi. Felicitari baieti pentru rezistenta. Data viitoare luam 2 terenuri si facem si echipe de fete! AM ZIS!

Fotbaltweetmeet

]]> http://www.simonastanescu.ro/2010/03/21/lucruri-simple-2/feed/ 5 http://www.simonastanescu.ro/2010/02/10/filme/ http://www.simonastanescu.ro/2010/02/10/filme/#comments Wed, 10 Feb 2010 12:37:43 +0000 Simona http://www.simonastanescu.ro/?p=696 Continue reading →]]>

NO SPOILER ALERT!

De ceva vreme tot pierd vremea ori prin cinema ori în fața TV-ului/ calculatorului.

Pentru filme prefer și voi prefera mereu cinematograful nu de alta dar acolo nu mă enervez că iar bate vecinul cuie, nu stau cu grijă că doarme lumea în casă și poate îi deranjează sonorul dat prea tare, telefoanele automat le închid sau le dau pe silent – să sune cine o vrea să sune că nu le aud. Una peste alta mă concentrez mai bine.

Revenind la filmele văzute am descoperit (impropriu spus pentru că a descoperit sora mea) la Diverta treaba cu închiriere de DVDuri. Dintre filmele închiriate și văzute notez

Driving Miss Daisy – vroiam să îl văd de ceva vreme și cred că sunt aproape singura căreia i s-a părut un film interesant.

Changeling un film pe care aș putea să îl revăd. Destul de interesant mai ales pentru că este după o poveste adevărată. Filmul este din 2008 și o are pe Angelina Jolie în rolul principal. În film este vorba despre un copil care dispare. După 5 luni este returnat mamei sale doar că -nu este fiul său iar poliția o obligă să îl păstreze. De aici se întâmplă multe lucruri interesante.

Să îmi fie rușine însă nu vazusem Vacanța lui Mister Bean. După filmul de mai sus unde cătam batiste (exagerare poetică binențeles) la filmul ăsta am râs serios.

The curious case of Benjamin Button, Brad Pitt și ai săi aviatori (de ochelari vorbesc)! Cred că este unul dintre puținele filme recente care are șanse să devină un “clasic”. M-am uitat la el a doua oară, mi-a plăcut și culmea aș putea să îl mai văd.

Trecând în sfera filmelor de groază aici am probleme foarte mari. Pur și simplu nu reușesc să găsesc unul la care să spun: băi ce m-am speriat!

Mi-a fost recomandat Paranormal Activity. Ok, un film ce are în spate o idee bună, dar am zis de prea multe ori: dar de ce nu… . Ce i-a mai lipsit filmului a fost adrenalina ba chiar este un film destul de static. Ziua te plictisești, toate lucrurile interesante se întâmplă noaptea iar atunci când lucrurile au devenid cu adevărat interesante se termină filmul. Finalul este și el puțin în coadă de pește, totuși îl recomand celor cărora le plac filmele de groază – dar celor care reușesc totuși să se sperie.

Așa m-am hotărât că tot clasicele sunt mai bune și m-am uitat la The Shining (1980). Da! Nu m-am speriat (am și eu o frustrare) dar nu pot să nu iubesc modul în care joacă actorii. Varianta din 1997 este mai lungă și țin eu minte parcă puțin mai “spooky”. M-am hotarât să iau și această a doua variantă dar vreau să o văd cap-coada. Hmmmm poate am ceva rezultate cu speriatul ăsta mai ales că e zăpadă afară. (Eu l-am văzut vara și nu țin minte prea mult din el – doar niște copaci în formă de animale care încep să se miște).

The Strangers l-am văzut aseară, pe home cinema în speranța că: ăsta e filmul ăla care o să ne prindă. Lucian a promis solemn că se concentrează la film și că nu adoarme. De adormit nu a adormit nimeni doar că ne-am trezit iar după film zicând dar “De ce nu au fugit pe jos? De ce s-a întors?” și multe alte “de ce-uri” pe care nu le precizez ca să nu vă stric filmul. Mda – e adevărat că este făcut după o poveste reală – cred că e singurul lucru cu adevărat înfricoșător. Ideea este foarte bună dar nu mi-a plăcut cum este pusă în scenă. De subtitrare nu aveți nevoie pentru că dialogul se rezumă la: cine e la ușă, îmi pare rău, de ce ne faci asta, te iubesc, ce s-a întâmplat.

Culmea totuși îl recomand. Nu știu cui dar îl recomand. )

P.s. – aștept recomandări pentru filme de groază.

P.p.s. – am mai văzut o sumedenie de alte filme dar nu îmi aduc aminte de ele acum și de aici trag eu concluzia că oricum nu sunt prea bune.