Share
-
Contact
simonaelenastanescu@gmail.com
-
Recent Comments
-
Sunt cel mai frumos din orasul acesta
Category Archives: eu
Ratusca cea urata
“Slava Domnului! suspina bobocul; sunt asa de urat incat nici cainele nu vrea sa ma manance.”
Nu pot sa ma opresc in a ma simtii precum bobocul de lebada. Nu pot sa nu ma simt ca ratusca cea urata.
Sau poate m-am simtit candva asa…
si acum revin la sentimente vechi
“Ar fi prea jalnic de povestit toate necazurile si suferintele ce-a avut bietul, de indurat in iarna aceea strasnica. “
“
Atunci ea se simti rusinata, si isi ascunse capul sub aripa; nu stia singura cum sa mai stea, ca era prea mare fericire pentru ea. Dar nu era ingamfata deloc. O inima buna nu e niciodata ingamfata. Se gandea cum fusese oropsita si batjocorita pretutindeni si iata ca acum auzea pe toti zicandu-i ca-i cea mai frumoasa pasare dintre toate pasarile frumoase. Si socul isi indoia crengile lui spre dansa, si soarele raspandea asupra-i o lumina calda si binefacatoare! Atunci isi umfla si ea penele, isi inalta gatul frumos si striga din toata inima:
– Atata fericire niciodata n-am visat. Cum as fi putut eu visa atata fericire! Eu care eram “bobocul de rata cel urat”! “
Mai am ceva pana sa ma inalt spunand ca-s lebada… ma simt inca precum bobocul cel urat…
Just another day
Duminica – as vrea sa spun dimineata. Privind ceasul constat totusi ca e ora 14:40.
Timpul e relativ oricum si in principiu dimineata e in momentul in care te trezesti. M-am trezit sau dorm inca?
Timpul e relativ oricum si in principiu dimineata e in momentul in care te trezesti. M-am trezit sau dorm inca?
Rasfoiri de agende, am uitat sa mai scriu poezii. Sau poate nu mai vreau. Concluzia la care am ajuns e totusi ca nu sunt chiar atat de rele poeziile. Nu sunt perfecte si au lacune mari, in rima, ritm, chiar si in exprimare si totusi, numai pentru ca sunt ale mele, imi plac. La ce putea sa ma astept de la un copil sa scrie? Un Luceafarul 2?
Decor
Prea multe juraminte de iubire,
Prea multe vorbe ce nu au sa mai fie
Prea multa amagire ce-n suflet am pastrat
Prea multa durere acum m-a apasat.
Prea multe ganduri pentru viitor,
Prea multe vorbe spuse de decor
Prea multa iubire in suflet pentru tine
Prea multa indoiala ascunsa-adanc in mine.
De ce sa te iubesc si zi si an si noapte?
De ce sa te iubesc? Gandul iti e departe.
Pana si noaptea-i prea pustie.
Inima imi plange. E tot ce stie!
Noi
Gandindu-ma la ce avem
Stiu ca-s doar vorbe goale
Si rascolind in gandul meu
Tacerea ta ma doare.
Gandindu-ma cum suntem noi
Sunt ganduri trecatoare
Ce-a fost si ce va fi
E-un semn de intrebare.
Si caut iar in mintea mea
Raspunsuri fara numar
Si eu gasesc ascunsa-n ea
Doar al tacerii murmur.
Gandindu-ma la ce-i frumos
Stiu doar: eu si cu tine
Si ma intreb oare ce-a fost
De te-ai ascuns de mine?
Dar nu mai caut, asta e!
Asa mi-e scrisa soarta.
Si nu mai vreau sa stiu de ce
Inima ta-i acum la alta!
Spuneai
Spuneai atunci ca sunt ce vrei
Ca eu sunt de ajuns
Si-atunci de ce tu vrei mai mult
Decat ceea ce sunt?
Tu m-ai schimbat din rau in bine
Din bine iar in rau
Iubirea nu-i o jucarie
Dar tu te joci mereu!
Spuneam candva ca te iubesc
Acum e o-ntrebare!
Ce simti si tu, ce simt si eu
E doar o DEPARTARE.
…….
Nu voi mai plange nopti la rand
Sperand intr-o minune
Voi lacrima din cand in cand
Visand la mantuire.
Nu voi mai sti ca te-am stiut
Vei fi doar o naluca
Doar un apus ce s-a pierdut
In noaptea cea prelunga.
Nu voi mai sti ca m-ai avut
am fost doar o parere
…………….
……………
In noaptea rea, in visul bland, in lumea prea ciudata,
In gandul meu, in gandul tau, am fost candva o fata.
……………….
…………….
………..
Ploua in zambet, in cuget, in casa
Ploua in mine. Ploua si intra prin fereastra.
Se scurge cerul, se scurge clipa ce a fost
Ramane amintirea, acel moment frumos.
Si putrezeste lemnul si ceara se topeste
zambeste-un crin si inima-mi vorbeste
Vorbeste-n soapta, tacut, sa n-o aud
Si-o las sa spuna. O las, si n-o ascult.
Imi plange chipul si lacrimi cad din gene,
Suspina stropul, uitat pe damigene
Si vinu-i acru, smantana-i putrezita
Inchide-ti pleoapa, caci viata-i o ispita.
Pastreaza clipa ce-a curs in rauri reci,
Si nu pricepe, ce nu poti sa-ntelegi.
Caci ploua, ploua in zambet si in casa,
Ploua in noi si intra ploaia prin fereastra.
Duminici puturoase… cafea, tigari si moleseala.
Duminica placuta!
I’m gonna be all right
We all got the blood of Eden, running through our veins Sambata – s-a facut duminica… nopti, sau dimineti? cine mai stie?
S-a facut liniste! Am spus eu ca se va face… e atat de liniste…. Un mic tumult, un mic val, o amica adiere de vant… dar nu m-a putut darama…. repercursiuni? Nu sunt. Zborul isi urmeaza cursul normal… pentru ca… oriunde as ajunge voi spune: bine am venit…. Pentru ca orizontul e atat de mare si… e tot tot tot in fata mea.
Pentru ca oamenii frustrati nu ma supara, nu ma intereseaza, nici macar nu ma mai ating. Da, oamenii aia care cred ca totul e un complot impotriva lor. Am mai vorbit de ei. Oamenii aia cu haine gri – nici macar negre, cu vise mici, cu realizari inapreciabile, cu zambete false si prietenii cel putin fragile. Moment de imbratisare al fiintei
Moment de exaltare… nu m-am impiedicat, nu am cazut… m-am odihnit putin!
Budapesta apoi Viena, inapoi in Bucuresti
Ma tot gandesc la modalitati in care as putea incepe acest articol si cum sa il formulez cat mai PR-istic pentru a evita comentariile de genul: emigreaza.
Incerc, insa nu reusesc.
Am avut multa vreme o aversitate foarte mare fata de poporul ungar, fata de dialectul lor impenetrabil… nu am motive exacte pentru aceasta repulsie pe care o manifestam. Poate doar intamplari de demult!
Ce simt in acest moment? Stima, respect, uimire, consternare. Poate ca nu suntem atat de departe de ei ca si tara insa suntem foarte departe din punct de vedere al civilizatiei, al politetii, al modului de a interactiona, de a ne respecta si de a-i respecta pe ceilalti.
Nu am mai vazut de mult un oras atat de frumos precum Budapesta si un altul atat de istoric precum Viena.
Mi-ar placea uneori sa fiu un “om mare”, sa am influenta, sa pot revolutiona caractere si moduri de gandire peste noapte.
Cat de curand voi atasa poze… poate, cu toate ca pozele nu pot reflecta caractere.
Intoarcerea in Bucuresti a fost pe cat de dureroasa pe atat de obositoare. Ma invart in nerutina serviciului, a recrutarilor, incerc sa ma perfectionez.
Merg uneori ca frunza, in virtutea inertiei. Se termina septembrie, timpul nu tine cu noi… O stare moale ma invaluie si visez cu jind la zile si nopti cu ochii in tavan, cu ganduri albe… nepatate, neimpartasite… cu linistea solitara a undelor copacilor strabatuti de uragane….
Liniste, vreau sa se faca liniste…. si stiu ca linistea asta e mai aproape decat orice, mai iminenta decat viitorul.
Cine?
Oare cine mai e ca mine? Sa lucreze la 2 calculatoare in acelas timp, sa astepte rezultatele in telefon in timp ce are acele 2 calculatoare in fata, sa asculte si muzica.
In timpul asta incerc sa-mi vizualizez dulapul si sa-mi ordonez mental lucrurile pe care le voi lua in bagaj.
Plec… plec intr-un final. Poate nu e momentul cel mai bun, avand in vedere ca e agitatie destul mare si la serviciu, si la daafaceri plus… ma tot roade lucrarea aia a mea de licenta pe care nu am pus mana deloc vara asta si nu am nici un plan, nici o idee…..E timp pentru toate si… toate la timpul lor!
In timpul asta incerc sa-mi vizualizez dulapul si sa-mi ordonez mental lucrurile pe care le voi lua in bagaj.
Plec… plec intr-un final. Poate nu e momentul cel mai bun, avand in vedere ca e agitatie destul mare si la serviciu, si la daafaceri plus… ma tot roade lucrarea aia a mea de licenta pe care nu am pus mana deloc vara asta si nu am nici un plan, nici o idee…..E timp pentru toate si… toate la timpul lor!
Norah Johnes – until the end
Intrebare
Si nu mai sunt aceleasi emotii… de la romana, din anii de liceu…
Nu mai sunt aceleasi palpairi ciudate ale inimii gandindu-ma: ce va fi?
Nu ma mai zbat intrebandu-ma, dandu-ma cu capul de pereti, disperand si faurind probleme inexistente inca… Omul care intoarce problema pe toate partile se presupune a fi un om pregatit, punand fatilicul inainte de orice te pregatesti. asa faceam…
Dar nu mai e la fel…
Eu nu mai sunt la fel… am emotii calme, tacute. Clipiri din ochi dese si intrebari nerostite… nici macar gandite.
Nu mai sunt aceleasi palpairi ciudate ale inimii gandindu-ma: ce va fi?
Nu ma mai zbat intrebandu-ma, dandu-ma cu capul de pereti, disperand si faurind probleme inexistente inca… Omul care intoarce problema pe toate partile se presupune a fi un om pregatit, punand fatilicul inainte de orice te pregatesti. asa faceam…
Dar nu mai e la fel…
Eu nu mai sunt la fel… am emotii calme, tacute. Clipiri din ochi dese si intrebari nerostite… nici macar gandite.
Tine temerile pentru tine, iarta dar nu uita! pana la urma, toate au un rost pe lumea asta, chiar si emotiile!
Dar oare, mai stiu sa construiesc jucarii din castane?
Fugitiv
Am disparut si am postat fugitiv asa cum mi se intampla uneori. As putea sa ma scuz: ba ca am fost acasa si ca am avut multa treaba, ba ca uite nuntile de sezon, serviciul, etc… dar adevaratul motiv este lenea.
Cum merge “treaba” in Bucuresti? Pai, unii, altii (a se citii unele) “nu imi ajung nici pana la unghia degetului mic de la picior”. Intre timp eu incerc sa ma tin de munca, astept concediu: Budapesta si Viena here we come, astept si inceperea activitatii la DaAfaceri: recrutari in octombrie apoi veseli, voinici, fericiti ne tinem de munci asa cum ne stiti!
Cum merge “treaba” in Bucuresti? Pai, unii, altii (a se citii unele) “nu imi ajung nici pana la unghia degetului mic de la picior”. Intre timp eu incerc sa ma tin de munca, astept concediu: Budapesta si Viena here we come, astept si inceperea activitatii la DaAfaceri: recrutari in octombrie apoi veseli, voinici, fericiti ne tinem de munci asa cum ne stiti!
Stati prin preajma – Rememorari nu moare trece doar prin crize mici de lene.
chicoteli
Ma simt straina de taceri si zbucium, de alergatura mea normala intre puncte fara definitie!
Ma simt straina de atat de multe
TOTUSI
ma simt mai “eu” decat am fost vreodata. mai impacata cu tot ce ma inconjoara….
fara ura irosita inutil si fara intrebari retorice, concentrata la puncte fixe din viitor. Un viitor apropiat si uneori putin indepartat…
puncte fixe, stabile.
iubesc…. aproape tot ce sunt
se rezuma la sentimente!
Rataciri litorale
Cum poti pierde vremea pe litoral… defapt nu, nu e corect spus. Mai corect e: cum pierd eu vremea pe litoral.
Ziua sunt patroana, administrator, receptionista, femeie de servici acasa. Stau dupa chiriasi, ma enervez (sau nu) cu ei, ocazional gatesc…
Ziua sunt patroana, administrator, receptionista, femeie de servici acasa. Stau dupa chiriasi, ma enervez (sau nu) cu ei, ocazional gatesc…
slabut de vara
pentru ca dupaamiaza merg la plaja, inot cat pot de mult.
Astfel am eliminat asa zisa “baby-fat” de pe spate iar coloana mea afectata de o scolioza convexa lombara din vremea adolescentei mele putin obezice se simte excelent.
Incerc pe cat posibil sa pastrez limita de 1000 de calorii zilnice de care am nevoie pentru a mai da jos cele 3-4 kilograme care imi stau pe creier.
Fac sport: role, alergatul pe scari (e si asta un sport)…. am descoperit un tutorial de home practice foarte bun, o sa pun filmuletul la sfarsitul acestui articol.
Incerc sa scot painea si in general ce inseamna carbohidrati din dieta zilnica si incepand de azi beau limonada (100% naturala, preparata cu manutele mele cu lamaie si miere).
Din ciclul stiati ca, impartasesc cu voi un secret util: un mar are in jur de 70 de calorii iar digerandul organizmul consuma aproximativ 100.
In plus azi mama a achizitionat o centura max turbo. O probez in timp ce tastez. Am testat-o pe burta, posterior, piciorul drept, acum sunt la piciorul stang. Nu sunt sigura daca functioneaza sau nu, cred ca va voi putea spune de-abea dupa ce (daca o sa) fac febra musculara.
Pur si simplu iubesc sa fiu acasa: plaja, mare, timp liber sport, nutritie sanatoasa! Nu ma las pana nu plec de aici 100% in forma.
Vorba aia, daca nu ai un intelept sa-l cumperi, cred ca cel care m-a sfatuit sa fac mai mult sport pentru ca e foarte important stia bine ce stia. Sunt foarte calma si foarte relaxata si da, ma odihnesc mai bine!
Acesta este programul de exercitii dupa cum va ziceam… are 4 parti si lucrand treptat, aungi sa faci toate cele 4 parti aproape fara sa clipesti. Eu una ma simt foarte zen dupa o repriza completa!
P.s. – de dragul si de dorul copilariei m-am apucat sa citesc Ciresarii…. SUPERB
Despre bani
Am gasit acest articol la Bobby Voicu…
Ce ati facut cu primii bani castigati? Eu chiar nu mai tin minte… (salariu sau orice alta forma de castig provenita din munca alta forma decat primit de la parinti, rude samd)
curios, eu chiar stiu ce am facut cu primii bani castigati….
Acum sunt putin in cumpana la care experienta a “primilor bani sa ma refer”…
Cronologic
Aveam vre-o 6 ani, era vara, ai mei refuzau sa imi mai cumpere inca un set de pistoale cu apa… solutie: luat o ladita de lemn, cules rosii din gradina, verificat pretul din piata, pus pret putin mai mic, urlat in gura mare in fata portii: ROSII PROASPETE… ROSII PROASPETE!!!… Rezultatul? vre-o 3 ladite vandute, juma din gradina de rosii chelita, pistoale, jucarii, acadele, bomboane… si nu mai tin minte… dar posibil o mustrare zdravana. – asa mi-a omorat mama spiritul de antreprenoare: din fasa ) )
A mai fost apoi perioada in care aveam “magazin” si vindeam cele mai scumpe creme de plaja, la preturi mai mari. Acest lucru nu il faceam numai la creme, logic, si la colace si alte produse, dar cremele imi aduceau cel mai mare profit. Toata lumea era fericita: cumparatorii aveau produse de calitate, mama avea profitul ei, eu aveam profitul meu – mama nu stia 
. Banii astia erau suficienti cat pentru tigari – nu fumam prea mult pe vremea aia, kurtos (daca asa se scrie) colaci – de-aia mari mari mari – IMENSI – era 30.000 un colac dinala – pfff…. ce memorie dom’ne, ce memorie!
Intre timp nu stiu cat am mai castigat bani. Mai faceam prin clasa teme si referate contra cost – un pachet de tigari de cele mai multe ori, sau echivalentul unui pachet de tigari (-mda, ai mei gasisera o metoda sa ma las de fumat: imi dadeau mai putini bani).
Joburi de vara nu am reusit sa am pentru ca trebuia sa ma ocup de casa, inchiriat si bla bla si oricum, adevarul e ca mai bine lucrezi pentru tine decat pentru altul….
Recent, sa fie aproape doi ani de la ”primul meu job adevarat”, lucram in vanzari, trimiteam oferte – nu aveam nici o carte de munca, nimic…. doar angajamente verbale… cred ca aproape trei milioane banii pentru prima luna… mi-am luat role…. a fost una dintre cele mai bune investitii.
Intr-un final, primul salariu cu carte de munca si tot tacamul mi-a parvenit acum un an jumate. Doua milioane jumatate avansul, nu mai stiu sigur ce am facut cu ei… cred ca s-au dus pe cateva haine, cafele, pizza… deh… deja aveam un statut… de ANGAJAT!
Whooo??? MEEEE??? ADDICTED????
Incercand sa recuperez cele peste 1000 de feeduri necitite am gasit la Arhi un test. Cat de dependent esti de blogging.
Cine? Eu?????
Created by OnePlusYou – Free Dating
I guess…
I guess i’m not that good anymore….
ma uit in jurul meu. e vara, lumea se agita, se angajeaza, isi face proiecte doar eu… doar eu sunt parca prinsa in aceasta inferioara mediocritate obscura
nu am chef…
- sa ma trezesc prea devreme,
- sa lupt pentru mine
- sa lucrez la licenta….
nu pot sa ma urnesc din patul meu bleo (care apropo mi-a lipsit foarte tare), nu vreau sa recuperez miile de feed-uri necitite… nici macar recenzia la falsificatorii de bani nu vreau sa o fac…
- ma plictisesc si m-as vedea cu persoanele cu care nu m-am mai vazut de multa vreme… dar aceeasi lene seaca ma opreste
- as face ordine in poze, dar de ce?
imi e lene, unul dintre pacatele cele mai mari… imi place mediocritatea asta – si nici macar asa nu pot sa o denumesc pentru ca… daca era macar mediocritate era bine….
i can only guess i’m not that good anymore….
Cum sa…..
Ehhh…
cred ca mai bine spus cum sa nu… speli rufe. Pentru ca nu au trecut mai mult de 3 saptamani de cand spuneam, citez: “stai linistita, nu am stricat niciodata lucruri la spalat”, in seara asta am facut o descoperire:
daca bagi la spalat lucruri roz impreuna cu lucruri rosii e posibil sa-ti colorezi putin viata. binenteles, daca adaugi si un tricou galben si niste lenjerie bleo si portocalie… yuhuuuuuu, u got a winner bby!
bleo devine mov-lila, roz devine un roz aprins… exact culoarea care se poarta sezonul asta… galbenul devine si el rozaliu,
tricoul rosu vinovat de toate astea ramane totusi la fel de rosu… aprins… si cu acelas scris intact: so brocke i can’t even pay attention!
e bine ca lucrurile miros frumos, a lenor black…
una peste alta, daca simti nevoia sa te inveselesti dr House e serialul perfect. Sunt la ultimul episod din prima serie si incep sa ma intreb de ce nu mi-am luat dvdurile cu mine?
ploua… vorba unui coleg de facultate, citez: “vreme de stat in casa si facut copii”… asadar sa procedam (gluma: proceed… engleza :-j ehhh… whatever…. )
de retinut: amestecatul culorilor nu e o idee buna… niciodata!
Revenire
Revin… cu un laptop curatat din toate punctele de vedere. Dea D-zeu sanatate colegului de munca Toshiba, aka Mihai care nu numai ca mi-a reinstalat xp-ul, devirusat si reinstalat dar mi-a curatat si tastatura dupa cum observ si nu stiu de ce dar am impresia ca mi-a si schimbat-o.
incredibil dar tastele mele sunt iarasi ferme. E ca si cum laptopul meu a trecut printr-un proces de reintinerire… aproape ca sunt mandra de el si aproape ca m-as apuca acum sa fac ordine in zecile de fisiere inutile care zac inca in el, pentru ca, da, la poze si la restul nu am avut inima sa il las sa umble.
ma simt cuprinsa de placeri nebanuite tastand acestea. aproape ca i-as sterge si monitorul…
da, stiu, sunt aproape inumana, sa-mi las laptopul sa ajunga intr-un asemenea hal de degradare… dar nu ma intelegeti gresit… chiar il iubesc… in felul meu.
si versiunea asta noua de opera… parca imi place chiar mult mai mult decat firefox-ul…
afara ploua nebuneste, e racoare si e bine.
eu tastez la noua/vechea mea tastatura ferma …. aproape… aproape la fel ca in zilele mele…
promit sa revin in forta!
Transformari…
Pe principiul Jana, cea care nu e moarta, trece doar printr-un proces de transformare, am aflat ieri ca m-am schimbat, ca in esenta sunt tot eu, dar ca am mai taiat putin din franchetea cu care ii blocam pe cei din jurul meu…
Probabil ca cei 2 ani de marketing m-au invatat ca PR-ul este util si absolut necesar pentru o promovare pozitiva a imaginii proprii, poate… ca facultatea e cea careia ii datorez aceasta schimbare sau poate am invatat doar ca respectul pentru tine, si pentru cei din jurul tau e una din cele mai pretioase arme cu care poti cucerii….
Atunci cand vine vorba de urcat munti, oricat de inalti sunt ei, arata muntelui respect….
Dar esenta mea e la fel…. sau aproape…. la fel de … si aici as putea eu sa adaug atribute fiintei mele si poate ar fi atribute prea pozitive si mult prea subiective….
din afara lucrurile sunt plate
din interior lucrurile sunt mereu ondulate…
dar….
bancile mele au ramas la locul lor… si prin oricate transformari ar trece orasul asta, va avea mereu acelas iz de copilarie…
si Alexandra avea dreptate…. first love never dies!