Blogul meu, scumpul meu blog se duce pe apa sambetei…
Asta pentru ca am fost acasa in vacanta si am fost tinuta departe de firul de net si pentru ca a venit sesiunea.
HABAR nu am cand a trecut semestrul 2.
Si uite ca ieri aflu ca azi trebuie sa predau proiect, uite ca aflu ca am examen, ca pentru vineri trebuie facuta o cercetare, ca luni e deadline-ul pentru logistica, sambata trebuie sa predau CD-ul cu prezentarea pentru olimpiade.
Mai aflu ca trebuie sa fac un plan de afaceri pentru engleza pentru saptamana urmatoare si ca tot saptamana urmatoare e examenul la engleza.
La munca sefii trag de mine…
La DaAfaceri Business Intro e in plina desfasurare si… oamenii lipsesc. Nu cei care vor sa invete la proiect ci aceia care trebuie sa ajute
Acasa… Luminitza inca traieste dar sincer cred ca o ducea mult mai bine la Nashu…
Camera mea arata ca dupa razboi: 5 genti pe jos, bagajul de acasa inca nedesfacut, un maldar de lucruri murdare, pliante din Barcelona, carti, curele, fluturasi, etc etc
Si TREBUIE sa spun asta: VREAU SA SCAP DE VOI!!! De toti!!! De fiecare in parte!!! Vreau sa termin si sa nu va mai vad! Nu sunteti seriosi, nu sunteti profi, nu va faceti treaba, nu va intereseaza, va asumati responsabilitati pe care nu le respectati, promiteti si nu faceti! Fie vorba intre noi, o sa fiti viitorii conducatori ai tarii! Aveti profilul perfect pentru asta: gura mare, mana mica!!!
Nu dau nume, probabil cei care o sa intre pe aici o sa se recunoasca!
Imi pare rau sa spun asta dar e cea mai proasta alegere pe care puteam sa o fac! A fost cea mai neinspirata decizie a mea… ca sa pot sa compar: pana si atunci cand am decis sa fac pe superwoman si am avut dubla fractura cu deplasare la mana dreapta si am stat 3 luni cu ea in ghips m-am simtit mai bine decat acum!!!
Dar….pot spune ca mai mult sau mai putin sunt mandra de mine. Inca pot, inca rezist! Cu toate astea, cu toate ca Steaua nu a castigat campionatul, cu toate ca nu am timp sa citesc, sa dorm, sa vorbesc cu mama la telefon, sa mananc, sa rad. Cu toate ca sunt un pachet de nervi in marea majoritate a timpului si asta imi afecteaza si relatia, cu toate ca nu m-am mai vazut cu Matilda de vre-o 2 luni si cu toate ca nu am timp sa ma vad cu majoritatea prietenilor mei inca pot. Inca incerc sa imi pastrez calmul si echilibrul. Inca o proba pe care mi-o dau eu mie!
Si la final dar nu in cele din urma ii multumesc LUI pentru ca ma intelege, pentru ca nu se supara cand ma supar, pentru ca ma asculta cand tac apoi incep sa-mi spun ofurile unele dupa altele, repede, fara legatura si fara coerenta, pe ton rastit. Ii multumesc pentru faptul ca nu se supara pe mine, ca ma sustine!
P.s. – va invit sa va destindeti pe blogul Rubik. intre ultimele articole o sa gasiti niste poze foarte interesante
.