Simona Stănescu

Imi place la nebunie vorba lui Mircea Badea “Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul”.

Mor dupa

- categoria zilnice

• felul in care geanta ta din Obor se asorteaza cu parul nespalat pe care il fluturi peste fata mea in metrou. Daaa, te rog… mergi apasat, daaaa, lungeste botul sunt total impresionata!
• imi plac melodiile pe care le asculti la mobil, asa… da, da mai tare, vreau sa stiu tot despre dusmani – mama lor nu mai crapa ei odata
• daaaaaaa daaaaaaaa daaaaaaaaaaaaaaaaa, te rog mai mult! Te rog sa te comporti ca o inteligenta ce esti. Vorbeste ca si copii asa, da, tare, sa te aud cum ii zici lui: “ciupercuta mea micuta itzi bitzi guguguguuuuuuuuuu”. Mangaiei pieptul lui fortos, asa si posterioru, stai linistita, nu vede nimeni pe unde il mai pipai in prime time-ul metroului si insist sa vorbesti numai “baby talk”, macar sa cred ca ai ceva probleme la cap si sa zic nah, Doamne fereste.
• si imi place si cum el se uita lung si plictisit la tine si iti raspunde pe o moldoveneasca suava: “da tactu ce moaca are”

- categoria frecvente

• agajatorii care nu dau doi bani pe angajatii lor (povestea mea o stiti; inca una urata rau aici )
• oamenii care nu isi respecta promisiunile
• cei care asa o taraie si nu fac nimic, dar mereu gasesc pe cine sa dea vina
• Serviciile de doi lei – Aici se incadreaza bine si povestea tragica-trista a lui Adrian Ciubotaru (va rog sa va aruncati un colt de ochi)

- categoria ocazii speciale:

Intro – poate ca sunt eu prea pretentioasa.

Mi-am adus aminte cum, mai demult un angajator mi-a zis:

“Eu sunt destept, in Romania oamenii refuza sa lucreze si de-asta eu, imi permit sa lucrez 5 ore pe zi si sa imi vina banii gramada. Romanii sunt prosti iar aia care sunt destepti sunt plecati afara” (nota proprie: inclusiv capsunarii? PAC-PAC).

Cum??? Cum poti sa iti permiti sa ataci un om, sa-i ataci tara si nationalitatea cand tu esti ala care are nevoie in momentul ala de el. Bun, si poate nu neaparat de el, dar tot de un roman ai nevoie ca tie “sa iti vina banii”. Pana una-alta in Romania iti castigi tu banii iar angajatii tai sunt da, romani!

Tot la ocazii speciale intra si sosirea “sefului al mare” – ploua, ninge, nu conteaza: toti la tol festiv. Noi suntem mai mult sau mai putin niste desculti, in mod normal venim si noi la munca asa cum vine toata lumea, cu o bluza, o geaca. Daca vine seful cel mare, poate ne mai creste un creier daca ne dam jos sortul de bucatarie si punem o tinuta “office” .

Incepe sa mi se faca scarba. Va rog, va rog sa nu sariti cu: “emigreaza daca nu iti place” – poate chiar asta o sa fac. Sau, si mai bine: sa plece toata lumea, raman eu, sa inchid lumina.