Get that confidence thumb up!

• Enjoy your body
• Dance
• Sing
• Floss
• Do NOT read beauty magazines, they will only make you feel ugly.
• Travel
• Stretch
• Get plenty of calcium
• Get to know your parents
• Understand that friends come and go
• Don’t expect anyone else to support you
• Don’t mess too much with your hair

The race is long and, in the end, it’s only with yourself.

Wear sunscreen.

Oldies…

But…

Oldies…

Sau sa te fereasca sa ajungi bolnav la noi in tara! Pentru ca tot imi sta pe creier o sa va povestesc si gata. Nu voi intra in detalii si o sa incerc sa raman cat se poate de obiectiva.

In Decembrie am avut “inspirata” idee de a merge la o consultatie – intr-o clinica privata. Nu suport spitalele, nu am fost internata mai mult de 1 zi in viata mea (si atunci la o operatie banala de polipi) si sunt panicata mai mult de bolile cu care pleci din spital decat de cele cu care aterizezi.

In clinica aceasta am mers la recomandare – One shot, one kill. Clinica dotata extraordinar, numai pe specializarea de care aveam nevoie si – spuneam eu – cu doctori buni.

Ei bine atunci am descoperit ceva in neregula. Neregula care a necesitat analize mai in profunzime – asteptari, o operatie, tratament, mai multe asteptari, mai multe analize si controale. O stare de mai bine la vreo 2-3 luni dupa operatie apoi o stare egala cu cea din decembrie, apoi iar moment de asteptare.

Pentru ca rabdarea nu e lege a firii mele m-am documentat si am mers si la alti doctori.

Primul al 2-lea doctor – da, tot clinica privata – mi-a zis ca nasol. Da nasol rau. Ca uneori apar chestii si prin alte parti (vorbim de organe, da?), apoi mi-a povestit jumatate de ora despre cum se vaccineaza ea pentru gripa. Adica eu ma duc la ea cu portocale iar ea imi cantareste strugurii. Problema prea mare nu era daca nu ma trata ca pe studiu de caz – respectiv isi chema asistenta sa ia la cunostinta – nu pentru ca era obligatoriu ci doar pentru ca putea. La modul: ia vinooooo sa veeeeziii. No bine! Avand in vedere ca acolo unde mergeam eu era mai frumos si mai profesionist am zis – nu, doctorita mea stie ce spune.

Apoi a aparut treaba asta cu – let’s go back to number one. Adica m-ai tratat si operat, detalii NU IMI DAI si nu stiu nici eu prea multe despre starea mea si imi recomanzi – cu caldura – o a 2-a operatie “Ca doar nu e ca si cum faceti 10″.

Si daca nu functioneaza? Eu cat ma operez asa, de dragul interventiei si a milioanelor? Alt tratament nu exista, dar daca va doriti putem supraveghea. Supraveghem noi cat? Si pana cand?

In plus, chestia, devine mai agresiva. Si-a revenit la starea initiala in timp foarte scurt (plus alte detalii tehnice).

Asaaaaaa ….

Sa mergem la doctorul numarul 3 – cu analizele logic.

Mi-a frunzarit dosarul repejor iar in timp ce eu ceream detalii citez: “Nici analiza asta nu o inteleg prea bine”, el s-a uitat calm la mine si mi-a zis “Da. Nici eu”. Nooooo bineeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee – am inceput cu dreptul.

M-am dus la el cu o chestie si – ce sa vezi – am plecat cu 2 in plus! Adica mi-a zis ca am ceva – ce eu stiu sigur ca nu am – conform analizelor de pana acum – ultimele avand 3 maxim 4 saptamani. Plus, m-a intrebat daca am altceva – fara detalii. Norocul meu ca am ajuns acasa si am cautat pe google reteta data de el. De cea de-a doua afectiune ma intreba deoarece medicamentul era contraindicat. Totusi, eu am intrat la el cu o problema si am plecat crezand ca am 3.

In legatura cu prima afectiune pe care afirma el ca o am – nu o pot avea decat daca astia la care merg din decembrie mi-au gresit mai toate analizele sau in 8 luni nu au sesizat. Oricum, imi fac analiza si o sa ma duc sa ii lipesc pe frunte rezultatul! – ca baga oamenii in sperieti aiurea.

Totusiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii – despre ce ma interesa pe mine in mod special nu am primit detalii. Mai faceti dumneavoastra niste analize si la noi si dupa discutam.

Ai un DOSAR INTREG de analize – oare ce mai vrea?

Ei da, si uite asa, de 8 luni ma plimb eu, fara pic de rabdare pe la medici. Nu de alta dar eu si boala nu am fost prietene nici in copilarie si nu m-am imprietenit cu ea nici ca sa scap de scoala, de cearta sau de teme. Eu nu stiu sa fiu bolnava. Sunt mofturoasa, irascibila, nervoasa si practic imposibila si cand fac febra. Eu nu stiu sa stau in pat, sa zac, nu iau tratamente cap coada – ca uit, nu ma tin de cure – ca nu-mi plac si in general nu sunt prietena cu pastilele.

Nu ma arunc la antibiotice la primul stranut si nici la aspirina. Iar acum, toata aceasta situatie imi scapa din maini.

Ideea este ca nu e simplu ce am – asta constientizez – si imi mai dau seama ca e greu sa dezbati mult pe subiect cand lucrurile pot sa o ia, sau nu, oricand razna. Dar totusi, totusi 2-3 vorbe nu cred ca e greu sa spui. Cateva detalii, care e cel mai rau lucru care se poate intampla si cum putem repara daca se intampla, etc.

Daca asa e in sistemul sanitar privat imi e frica sa ma intreb cum e in spitalele de stat. Cati oameni mor doar pentru ca medicii stiu doar ca urmatoarea programare e in 10 minute iar tu trebuie sa ii iesi din cabinet sa intre alt nelamurit.

Nota: nu ziceti ca sunt bolnav inchipuit – sunt chiar lucruri destul de serioase! Pe cuvant de cercetas!

Batranii spun ca apa trece si spun ca pietrele raman; dar lucrul altfel se petrece pe vechiul nost` batran pamant: caci piatra oricat e de tare se macina si TRECE stand, iar peste trista-i macinare doar apele RAMAN curgand…

Multa lume se tot plange de facultatea pe care o urmeaza asa ca, daca in ultima instanta e ultima solutie, de ce sa nu o fac si eu?

Situatia este in felul urmator: peste o saptamana – maxim, incepe sesiunea de restante. Toate bune si frumoase doar ca noi, astia din seria 2 de la masterul de Campanii de comunicare in relatii publice si publicitate, din cadrul FJSC – da, masterul ala super apreciat si pe care l-am extra-laudat! – nu avem note. Noi nu stim daca am trecut toate examenele de pe semestrul doi sau nu.
Notele nu sunt la secretariat, nu sunt la profesori. Ele nu sunt si punct. Nicaieri.

La una dintre materii examenul era cumva jumate jumate – prezentare proiect si examenul scris in sine. Pentru proiect lucram cu o doamna dintr-o agentie de publicitate (doamna care cred eu stie ce inseamna deadline) iar la curs lucram cu doamna profesoara.
Doamna profesoara la examen nu s-a prezentat iar doamna din agentie – cu toate ca a tinut cu cerul si pamantul ca proiectele sa nu fie trimise dupa termenul limita! pentru ca nu vor mai fi acceptate, si cu toate ca ea insasi ne-a dat un termen limita la care vom avea notele – nu le-a livrat!
Asta inseamna ca si-a depasit deadline-ul cu vreo 2 luni! Pentru mine asta inseamna ca e concediata! (In agentie tot asa lucrati? )

Bun – note nu avem, secretarele ne-au spus citez: “Reveniti mai tarziu. Acum suntem ocupati cu admiterile” – apoi au intrat in concediu, sesiunea de restante trebuie sa inceapa, iar una peste alta noua ni se mareste taxa cu 6 milioane.
Pentru ce?

Solutia noastra – o plangere la decan! Si cum exista mereu un dar… doamna profesoara de mai sus – cea care nu s-a prezentat la examen – este sotia domnului – deci se pare ca ne invartim intr-un cerc vicios – o param pe sotie ca ne saboteaza.

Pana la urma cred ca e buna zicala aia: “cand nu esti suficient de bun sa profesezi – te faci profesor”!

Voua cum vi se pare toata treaba asta?

E timpul pentru o doza de realitate:

Am ajuns sa ma simt straina de mine, tocmai din aceste motive scriu rar. Blogul l-am folosit mereu ca jurnal. De cand il am, caietul in care scriam “Draga jurnal” si-a subtiat continutul. Pot printa acest blog si pune in cufarul cu amintiri.

Nu imi mai place scrisul despre mine. Inca ma intreb daca e bine sau daca e rau. Nu imi mai plac poienile, nici cluburile si prea rar bautura pana in zori.
Nu imi mai place meditatul catre mine. Erau nopti cand meditam adanc la cine sunt, ce imi doresc si cum. Acum… las goluri sa ma umple si nu mai zbarnai noaptea caii pe pereti.

Nu mai visez la mine, nu mai scriu, nu prea imi pasa, nu prea incerc.
Nu ma mai zbat, nu ma mai lupt.

Ma gandesc sa inchid blogul. Oricum nu isi are rost.

Vreau?

Pana apuc sa scriu postul detaliat despre cat de faina e tara noastra si cat merita ea vizitata, ia priviti voi aici ce poze frumoase au facut oamenii astia in excursia prin Moldova!

Si ce oftica am eu ca, la fel ca restul, ma apuc sa vad tot ce e urat la noi in tara si pierd asemenea frumuseti!

Sa nu te duci niciodata cu sacul! Va spune ca i-ai dus prea mult! El cum cara ce i-ai dat tu de-a gata?
Dar nu te duce nici cu marul! Un mar? Putea foarte usor sa-l cumpere si oricum, nu are el nevoie de marul tau!
Juma’ de sac e iar prea mult si doar un kil e bataie de joc – cadou adus asa, sa nu zici c-ai venit cu mana goala.

Omului nemultumit nu ii da amanunte ca nu-i plac si daca il lasi pe-afara o sa fie nemultumit(iar). Nu te du’ la el cu scuze – oricat de plauzibile iar fara, jar mananci!

Daca vrei sa vorbesti cu el nu spune prea multe. Oricum este neinteresant!
Daca ii esti prieten, oricum nu te vrea. Daca te vrea o sa te caute el… candva!

Daca te duci la omul nemultumit serios esti mult prea sobru. Daca mergi vesel esti mult prea enervant.

Auzi, ia stai acasa si nu te mai duce nicaieri!

Cum multumesti totusi omul nemultumit?

Vreau sa fac o revolutie: Sa invatam mai mult din lucrurile cu adevarat importante: despre noi, despre istoria noastra. Sa stim noi mai multe despre noi si bunicii pe care i-am pierdut.
As vrea sa fac o revolutie printre oameni. Sa scoatem intr-un fel marlania asta si modul asta de “care face pe care”. Oricum al mai destept cedeaza primul.
Sunt atat de multe lucruri pe care le vad si vreau sa le schimb in oamenii din jurul meu: atat de mult “prea plin de sine”, atat de mult prea gol de lucruri normale, firesti umane.

Cu cat cunosc mai mult oamenii din jurul meu cu atat ii plac mai putin – si prostuta de mine inca mai crede ca oamenii e pot schimba!

Hai Dorothy, trezirea. Asta nu e Kansas!

Vreau o revolutie reala a oamenilor in care ei sa se trezeasca si sa spuna, dupa caz “ce gol” sau “ce multumit sunt”.

Bai dragii mei, imi pare rau dar nu prea va mai plac.

P.s. cand spun ca nu-mi plac oamenii ma pun pe mine prima!