Minte sănătoasă în trup
Am pornit un proiect
De ceva vreme am pornit proiectul ăsta. Nu m-am spetit lucrând la el, nu m-am dat pe spate cu promovarea, nu m-am angajat că va fi cel mai tare şi nici nu îmi doresc asta.
Stelele retrogradează
Mercur intră azi în retrograd. E recomandat să nu ieşiţi din casă, să vă adânciţi adânc în pijamale. Cât mai mari, pufoase şi călduroase cu o pungă de biscuiţi şi un serial bun.
Cum ne distrăm?
Generatia
Nu e simplu să faci covrigi
| Dacă voi credeţi că e ultra simplu să lucrezi într-o covrigărie vă înşelaţi! Totul e MULT mai complicat decât pare!
CANDIDATUL IDEAL: Persoana din Bucuresti, preferabil zona 13 Septembrie-Ghencea. |
|
| RESPONSABILITATI / BENEFICII:
Prepararea aluatului si inclusiv a covrigilor dupa reteta proprie. Job-ul necesita abilitatea de a opera un cuptor electric, un malaxor, plus alte utilaje din aceeasi zona. |
|
| DESCRIEREA COMPANIEI SAU A JOBULUI:
Echipa tanara predispusa expansionarii exponentiale. (WTF?) |
|
| ANUNTUL CONTINE UN INTERVIU ONLINE CU 3 INTREBARI | |
| Ai mai lucrat intr-o covrigarie/brutarie/patiserie? Cat timp? Ce post ai ocupat in acea firma? (waqu seing? ) Ai experienta anterioara in manipularea unui cuptor electric, malaxor plus alte aparate specifice fabricarii covrigilor? (auzi, dar cuptorul cu microunde ai idee cum se foloseste?) Acest articol conţine note personale. Ce nu înţeleg e de ce nu ar putea ei direct să te înveţe să foloseşti aparatele. Le-ar lua fix 5 minute. Adică tot atât cât ar dura modelarea găurii covrigului. Pe criza asta clar nici covrigii nu mai sunt ce au fost. |
Mesaje pentru mare
Stim sa o vizitam, sa ne bucuram de ea, sa o cuprindem, sa ne avantam in valurile ei. Ne plangem de mizeria din ea si de lipsa de actiune a autoritatilor. Si asta e tot. Acum, cei de la agentia 4ace s-au hotarat sa si faca ceva pentru salvarea Marii Negre. Intra pe site-ul dedicat campaniei, scrie un mesaj pentru mare. Scrie pe blog, ofera feedback, spune tu ce crezi despre aceasta actiune. Tu ce ai de spus pentru si catre Marea Neagra.
Toti o iubim si totusi, atat de putini o pretuim cu adevarat.
Fenomen meteorologic inedit
Şi-a-nceput de ieri să cadă, încă-o foaie. Acum, a stat!
Nesimţirea a devenit alaltăieri fenomen meteorologic.
Nu am reuşit să aflu ce scria pe hârtii şi nici nu ştiu cine le arunca. Cert e că până spre seară erau până la unirii şi până la Piaţa Romană.
Ştie cineva mai multe detalii?
Cenaclul nu-i pretext
Aseară a fost una din cele mai pline de inspiraţie întâlniri. M-a făcut să vreau să scriu mai mult, mai bine. M-a făcut să îmi doresc să revin asupra fragmentelor de proză începute acum prea mult timp, niciodată terminate cu adevărat.
Dacă la poezie poţi altera prea tare textul intervenind asupra lui (sau asta e opinia mea) în proză nu prea există loc de întoarcere şi mereu e cazul să refaci ce ai scris prima dată sau să regândeşti. În cazul meu cred că e nevoie de o abstractizare a prozei, o transpunere în propoziţii mai lungi, mai pline de înţeles şi însemnătate.
Aseară Adrian a vorbit despre amintirea vieţii de la ţară, despre Protex vs săpunul de casă. Amintiri ce au trezit în mine chipul bunicii.
Andreea a vorbit despre memoria conştiinţei într-un mod atât de frumos încât mie îmi e greu să îl pot descrie. Despre sentimente, despre tâmple, despre implorări. Aşteptăm fragmentul pe Recitiri.
Eu am citit o poezie udă. Din cap până în picioare. Ei spun că ar fi fost şi bine.
Gabi a citit o poezie despre moarte, despre sinucidere, despre trecerea prin viaţă lipsită de însemnătate: Moartea unui necunoscut .
Sorin a stârnit cele mai mari controverse – cu siguranţă. Ce a vrut să spună textul, cât de complex e sau nu, despre ce e vorba sau despre ce nu e. Noi aşteptăm contnuarea lui.
Astfel s-au scurs patru ore…. patru ore superbe.
Îi mulţumim frumos lui Chinezu pentru satira foto făcută. Despre cele întâmplate aseară mai găsiţi informaţii şi la Magda.
Iar despre titlu spun ca cenaclu nu e pretext ca să mai dăm vreo 2 linkuri.
Nu mă mai simt eu
Pe lângă această schimbare, prea bruscă, prea tăioasă, prea fixă ori ireversibilă.
Şi atunci începi o nouă căutare a sinelui şi realizezi cum piaţa în care până mai ieri te regăseai stârneşte în tine un puternic sindrom al disonanţei cognitive. Parcă ceea ce primeşti nu este chiar ceea ce ai aşteptat atunci când ai făcut achiziţia. Până la urmă, noi, oamenii suntem toţi exageraţi de ieftin şi trecem fără urme prea adânci sau fără prea mare însemnătate.
Oare câţi dintre voi aţi simţit lipsa scrisului meu pe blog, câtora dintre voi le-ar fi dor de mine dacă aş dispărea de pe twitter? That is the fact!
Acum poate e cazul să ne refacem priorităţile oarecum. Câţi sunteţi exilaţi în online, câţi simţiţi, cine vă face să raţionaţi? Să fim serioşi, mulţi sunt doar în căutare de atenţie, puţini de umanitate.
Sau punând altfel problema de ce căutăm umanitatea din spatele PCurilor?
Eu nu mai sunt eu în pielea mea, eu simt nevoa de mai mult, mie îmi place mai mult la recitiri, la film, mie îmi plac oamenii. Dar cei reali, nu cei ce par că sunt, nu cei ce vor să pară că ar fi.
Toţi mimăm orgasmul intelectual online cu o nesimţire mai mare decât a fetelor din stradă, sau, tot altfel spus, ne bucurăm toţi că ne cunoaştem, noi, între noi, ne angajăm tot între noi, nu ne suportăm cu adevărat dar ne cere eticheta să ne zâmbim.
Mă mai caut odată pe mine şi poate revin, din spatele tastelor, mai energică. Mâine!
P.s. – experimentez probleme tehnice, scuze pentru eventualele greseli
Una, alta, eu şi alţii
Mă întreb totuşi ca proasta cum sunt oamenii AŞA de nesimţiti….
poate într-o zi o să vă povestesc despre asta dar am nevoie de acord de la instanţe supreme şi nu cred că o să îl primesc
.
Buuun revenind la idee. Mâine ne revedem la cenaclu, tot la ora 16:00 . Eu spun asta dar nu sunt complet sigură că vă voi putea onora cu prezenţa.
Printre altele mă gândesc să îmi iau domeniu – da, iar mă gândesc la asta. Nu de alta dar aberarea asta despre mine a început să îmi pară din caleafară de fără sens plus că, sper eu, curând şi cu voia dumneavoastră, voi începe să vă aberez pe alte teme.
Pe principiul suficient despre mine, să revenim la mine.
Weekend plăcut vă doresc încă de pe acum! Sper să ne reauzim sănătoşi când vom scrie iar pe bloguri sau, şi mai bine, direct la o cafea-narghilea-vin-suc-apă plată-etc.
A da, şi tot mâine mergem la film. Nu a uitat nimeni speeeeer!
Mama spunea
Mamei nu îi place linguşeala şi nu îi plac nici oamenii care linguşesc aşa cum nu îi plac nici cei care se înconjoară de proşti doar pentru a părea ei deştepţi.
Toţi facem asta într-un moment din viaţa noastră. Fie că avem o prietenă care arată bestial şi e fotomodel, visează la X5-uri şi bătânei încă aproape potenţi, fie că ne împrietenim cu oameni ce au alte valenţe decât cele din domeniul în care ne desfăşurăm noi, tot ce dorim e să ieşim în evidenţă. În cazul prieteniei cu tipa superbă, un om frumos va străluci mereu lângă un om normal, iar cel normal are ocazia de a cunoaşte mulţi oameni cool.
E un fel de simbioză perfectă. Ne asociem aproape mereu lipsiţi de interese directe, foloasele fiind indirecte şi de natură de satisfacere a orgoliului: uite mah! eu o ard cu oamenii cool. Pentru ca vreau, pot şi pentru ca mă ia Gheorhiţa cu ea la afterparty.
La polul opus stau relaţiile ce vin din ţeluri comune. Ne leagă ceva! Ne leagă dorinţa de a boicota teza la fizică, sau pasiunea pentru fotbal. Ne place teatrul şi ne adunăm pentru a discuta pe tema asta. Ne place să ne jucăm în parc, să citim cărţi, să schimbăm impresii. Ne place să ascultăm oameni faini discutând despre filozofie. Ţelurile astea sunt mult mai curate. Nu ne împrietenim neapărat, nu schimbăm şosete între noi şi nu aducem nici rufe murdare la spălat.
Defapt, nici nu e un laitmotiv prietenia ci doar uniunea unor interese comune. Apoi, mult mai apoi apare şi prietenia.
Şi tot mama îmi spune să mă feresc de oamenii ce nu au mamă, n-au tată şi nici simţ al moralităţii. Să mă feresc de cel ce îşi bârfeşte prietenul cel mai bun, de cel ce râde de alţi oameni ca mai apoi să soarbă împreună din acelaşi troc.
Să îi spui unui om în faţă de lună şi de stele, să fii adevărat prieten, să împărtăşeşti, să înveţi ce înseamnă “a susţine” e artă şi merge mai departe de şiruri de 1 şi 0 pe monitor.
Mama îmi sunea să mă feresc de cei prea făţarnici, de Narcişi hîzi ce sparg oglinzi păşind pe coridoare. Aici frumosul nu e venit din arătare, frumosul vine de mai jos, din gesturi şi purtare.
Direct şi fără eschivă spun că oricine are pantaloni (şi o sa mă feresc de altă exprimare) cînd plânge! Mai ales bărbaţii!
Tocmai cei care nu ştiu ce înseamnă a da, a te da, a face pur şi simplu fără să aştepţi sunt cei mai năpăstuiţi de apăsarea singurătăţii în care se afundă.
Oamenii sunt mai mult decât păreri, mai mult decât interese, mai mult decât noroiul care se aruncă fără ţintă!
Şi nimeni nu e geniu neînţeles, în internet văd tot mai mulţi teribilişti uşor stupizi!
Uneori sunt sătulă şi de online şi de offline, de bârfă, de interese şi capăt porniri antisociale, oamenii sunt cea mai periculoasă armă inventată, mai ales când ţinem proşti pe braţe şi ne conduc în turmă, ca pe vite!
L.e. de la Buguletzu melodie de citit înainte, după sau în timp ce
http://www.youtube.com/watch?v=LlDh0gWRtAI
Doar o vorbă să-ţi mai spun – Offline
Offline 20 aşa cum l-am văzut eu? Nu ştiam cum să plec mai repede de acasă iar pe şosea eram un fel de Shumi mai micuţ!
A fost interesant să văd puhoi de lume venind, venind, valuri şi valuri.
Vorbisem cu Sorin să încercăm să ţinem o listă cu prezenţa! Cine a fost, câţi oameni au fost. M-am ocupat personal de treaba asta. Teoretic am stat de vorbă cu toată lumea, practic am alergat între împarţit ecusoane şi trecut pe lista.
Şi pentru că tot sunt la capitolul ăsta da, mi s-a părut normal să am grijă ca toată lumea să aibă taguri chiar dacă mulţi sunt foarte cunoscuţi!
(asta ca să lămurim o treabă).
Am fost profund impresionată de Iulian care e un om extraordinar. Am apucat să mai socializăm pe alocuri dar niciodată atît de mult ca aseară.
New entry de conversaţie plăcută sunt si Gogu Kaizer şi Nihasa. Bun de poveşti e cu siguranţă Silviu, Anca si Andreea sunt două gagici absolut superbe şi deştepte
.
Recunosc, nu mai fusesem de mult la Pizza Hut. Recomand terasa, pizza şi ketchup-ul picant (care este cu adevărat picant) ahhh da şi neapărat brownie. Cunosc câteva persoane care ar face crimă de om pentru o prăjitură iar eu sper să revin acolo zilele acestea pentru a savura una
.
Mi s-a adeverit încă odată faptul că am avut parte de niste colege de internship cu adevărat speciale. Colegii au fost în inferioritate numerică dar îi iertăm strict şi pentru faptul că au avut măcar un reprezentant şi oricum mulţi nu sunt din Bucureşti.
Poze şi mai multe detalii pe subiect găsiţi la:
Pr365
Sorin Rusi
Gabi Macovei
Piticu
Cristian Voiculescu
Victor Dulu
Etc, etc, etc
Aştept un semn pentru a continua lista!
L.e. Filmuleţul făcut de Olix
Evenimentele săptămânii
În ordine enumăr evenimentele la care voi încerca să particip:
I. Offline 20 – Azi, de la ora 18:00 la Pizza Hut Dorobanti
Fara grupuri prestabilite si fara teme impuse. Lasand deoparte orgoliile mari si orgoliile mici, timiditatile, instrainarile, teama de a nu fi bagat in seama si teama de a baga in seama. Din dorinta de a ne cunoaste si a (ne) demonstra ca, intr-adevar, suntem o comunitate. Pentru ca o comunitate nu poate exista cu jumatati de masura. Nu putem fi prieteni “in online” si straini “in offline”.
II. Confruntările Picante : Marketing = Vanzari => Gresit
Daca Majoritatea Firmelor iti spun de ce sa participi, noi iti spunem de ce sa NU participi. Decizia este a Ta. 1. Ai alergie acuta la oamenii de vanzari sau marketing.
2. Inca mai crezi ca deciziile de cumparare sunt dominant rationale.
3. Lucrezi la o firma care isi atrage clientii prin pile, spagi si alte “instrumente de marketing” specifice tranzitiei dambovitene.
4. La tine in firma departamentele de marketing si vanzari se inteleg de minune si sunt cei mai buni prieteni.
5. Nu iti doresti sa afli solutii prin care sa eficientizezi conlucrarea dintre departamentele de marketing si vanzari.
6. Esti ferm convins(a) ca marketingul inseamna vanzari.
7. De vanzari ai auzit tangential, dar nu stii ce e marketingul si la ce foloseste.
Confruntarea PICANTă din 15 septembrie va avea loc la Hotel CARO sala Sorescu (etaj 5). Mai multe detalii găsiţi pe site-ul dedicat evenimentului.
III. Miercuri urmează o nouă întâlnire de recitiri.
De la orele 16:00 la Absintherie Sixtina (Strada Covaci, nr. 6, etaj. 1). Miercurea aceasta sper să fiu printre cei care îşi recitesc sentimentele în faţa umilei dumneavoastră prezenţe.
Absint şi lecturi să fie! Detalii pe site-ul evenimentului.
Tot miercuri începe wordcamp: 16-17 Septembrie 2009, de la 10 dimineata pana in jur de 18 seara . Detalii, aşa cum v-am obişnuit deja pe site-ul dedicat evenimentului.
IV. Joi cred că luăm o pauză pentru că vineri începe Webstock 2009 . Mulţumită conjuncturii de astre mă găsiţi şi acolo!
Proiecte şi numai proiecte
Cu ce?
Nu se ştie exact… doar ocupat.
Adică sunt prinsă cu diverse. Nu întrebaţi ce înseamnă asta că mi-e greu să definesc. Pînă la bulgari şi înapoi, pînă în Eforie şi înapoi în Bucureşti, pînă la Piatra Neamţ – domnu’ un fleac, m-au ciuruit puţin.
Dar treaba merge STRUNĂ! Ieri a fost prima zi de cenaclu, din păcate nu am fost acolo dar găsiţi material pe pr365 şi la Pe Stradă. Mai căutaţi pe blogurile fetelor şi nu uitaţi să veniţi mercurea viitoare cînd poate o să vă citesc şi eu două vorbe.
Mîndrie mare pentru că după o campanie intensă am reuşit să atingem targetul de 500 de chestionare, chiar depăşit. În momentul de faţă sunt 515 chestionare completate. Noi sperăm că putem ajuta Ambasada Britanică in România cu mai mult aşa că, rugămintea mea de a completa chestionarul rămîne deschisă.
Se termină perioada de internship. În capul meu sunt multe concluzii, multe lecţii învăţate şi multe lecţii (de viaţă) pe care, de dragul personalităţii mele încăpăţânate, le voi ignora sau uita. Nu sunt motive de îngrijorare totuşi.
Dacă toata perioada asta s-ar mai putea prelungi cu cel puţin 2 săptămâni aş fi extrem de fericită. Mulţumesc Sorin Tudor, mulţumesc colegelor şi colegilor de muncă şi multumesc şi Cristian Manafu pentru şansa de a lucra la un proiect fain.