Simona Stănescu

Să am grijă cu cine mă asociez, să îmi aleg prieteni cu grijă, să nu uit cine sunt nici de unde am plecat. Pentru noi, strict din punct de vedere uman, e un exerciţiu de memorie foarte bun să ne amintim cine am fost înainte să fi fost cu adevărat.
Mamei nu îi place linguşeala şi nu îi plac nici oamenii care linguşesc aşa cum nu îi plac nici cei care se înconjoară de proşti doar pentru a părea ei deştepţi.
Toţi facem asta într-un moment din viaţa noastră. Fie că avem o prietenă care arată bestial şi e fotomodel, visează la X5-uri şi bătânei încă aproape potenţi, fie că ne împrietenim cu oameni ce au alte valenţe decât cele din domeniul în care ne desfăşurăm noi, tot ce dorim e să ieşim în evidenţă. În cazul prieteniei cu tipa superbă, un om frumos va străluci mereu lângă un om normal, iar cel normal are ocazia de a cunoaşte mulţi oameni cool.
E un fel de simbioză perfectă. Ne asociem aproape mereu lipsiţi de interese directe, foloasele fiind indirecte şi de natură de satisfacere a orgoliului: uite mah! eu o ard cu oamenii cool. Pentru ca vreau, pot şi pentru ca mă ia Gheorhiţa cu ea la afterparty.

La polul opus stau relaţiile ce vin din ţeluri comune. Ne leagă ceva! Ne leagă dorinţa de a boicota teza la fizică, sau pasiunea pentru fotbal. Ne place teatrul şi ne adunăm pentru a discuta pe tema asta. Ne place să ne jucăm în parc, să citim cărţi, să schimbăm impresii. Ne place să ascultăm oameni faini discutând despre filozofie. Ţelurile astea sunt mult mai curate. Nu ne împrietenim neapărat, nu schimbăm şosete între noi şi nu aducem nici rufe murdare la spălat.
Defapt, nici nu e un laitmotiv prietenia ci doar uniunea unor interese comune. Apoi, mult mai apoi apare şi prietenia.

Şi tot mama îmi spune să mă feresc de oamenii ce nu au mamă, n-au tată şi nici simţ al moralităţii. Să mă feresc de cel ce îşi bârfeşte prietenul cel mai bun, de cel ce râde de alţi oameni ca mai apoi să soarbă împreună din acelaşi troc.
Să îi spui unui om în faţă de lună şi de stele, să fii adevărat prieten, să împărtăşeşti, să înveţi ce înseamnă “a susţine” e artă şi merge mai departe de şiruri de 1 şi 0 pe monitor.

Mama îmi sunea să mă feresc de cei prea făţarnici, de Narcişi hîzi ce sparg oglinzi păşind pe coridoare. Aici frumosul nu e venit din arătare, frumosul vine de mai jos, din gesturi şi purtare.

Direct şi fără eschivă spun că oricine are pantaloni (şi o sa mă feresc de altă exprimare) cînd plânge! Mai ales bărbaţii!

Tocmai cei care nu ştiu ce înseamnă a da, a te da, a face pur şi simplu fără să aştepţi sunt cei mai năpăstuiţi de apăsarea singurătăţii în care se afundă.

Oamenii sunt mai mult decât păreri, mai mult decât interese, mai mult decât noroiul care se aruncă fără ţintă!
Şi nimeni nu e geniu neînţeles, în internet văd tot mai mulţi teribilişti uşor stupizi!

Uneori sunt sătulă şi de online şi de offline, de bârfă, de interese şi capăt porniri antisociale, oamenii sunt cea mai periculoasă armă inventată, mai ales când ţinem proşti pe braţe şi ne conduc în turmă, ca pe vite!

L.e. de la Buguletzu melodie de citit înainte, după sau în timp ce

http://www.youtube.com/watch?v=LlDh0gWRtAI