Simona Stănescu

Rasfoiri de agende, am uitat sa mai scriu poezii. Sau poate nu mai vreau. Concluzia la care am ajuns e totusi ca nu sunt chiar atat de rele poeziile. Nu sunt perfecte si au lacune mari, in rima, ritm, chiar si in exprimare si totusi, numai pentru ca sunt ale mele, imi plac. La ce putea sa ma astept de la un copil sa scrie? Un Luceafarul 2?

Prea multe juraminte de iubire,
Prea multe vorbe ce nu au sa mai fie
Prea multa amagire ce-n suflet am pastrat
Prea multa durere acum m-a apasat.

Prea multe ganduri pentru viitor,
Prea multe vorbe spuse de decor
Prea multa iubire in suflet pentru tine
Prea multa indoiala ascunsa-adanc in mine.

De ce sa te iubesc si zi si an si noapte?
De ce sa te iubesc? Gandul iti e departe.
Pana si noaptea-i prea pustie.
Inima imi plange. E tot ce stie!

Noi

Gandindu-ma la ce avem
Stiu ca-s doar vorbe goale
Si rascolind in gandul meu
Tacerea ta ma doare.

Gandindu-ma cum suntem noi
Sunt ganduri trecatoare
Ce-a fost si ce va fi
E-un semn de intrebare.

Si caut iar in mintea mea
Raspunsuri fara numar
Si eu gasesc ascunsa-n ea
Doar al tacerii murmur.

Gandindu-ma la ce-i frumos
Stiu doar: eu si cu tine
Si ma intreb oare ce-a fost
De te-ai ascuns de mine?

Dar nu mai caut, asta e!
Asa mi-e scrisa soarta.
Si nu mai vreau sa stiu de ce
Inima ta-i acum la alta!

Spuneai

Spuneai atunci ca sunt ce vrei
Ca eu sunt de ajuns
Si-atunci de ce tu vrei mai mult
Decat ceea ce sunt?

Tu m-ai schimbat din rau in bine
Din bine iar in rau
Iubirea nu-i o jucarie
Dar tu te joci mereu!

Spuneam candva ca te iubesc
Acum e o-ntrebare!
Ce simti si tu, ce simt si eu
E doar o DEPARTARE.

…….

Nu voi mai plange nopti la rand
Sperand intr-o minune
Voi lacrima din cand in cand
Visand la mantuire.

Nu voi mai sti ca te-am stiut
Vei fi doar o naluca
Doar un apus ce s-a pierdut
In noaptea cea prelunga.

Nu voi mai sti ca m-ai avut
am fost doar o parere
…………….
……………

In noaptea rea, in visul bland, in lumea prea ciudata,
In gandul meu, in gandul tau, am fost candva o fata.
……………….
…………….

………..

Ploua in zambet, in cuget, in casa
Ploua in mine. Ploua si intra prin fereastra.
Se scurge cerul, se scurge clipa ce a fost
Ramane amintirea, acel moment frumos.

Si putrezeste lemnul si ceara se topeste
zambeste-un crin si inima-mi vorbeste
Vorbeste-n soapta, tacut, sa n-o aud
Si-o las sa spuna. O las, si n-o ascult.

Imi plange chipul si lacrimi cad din gene,
Suspina stropul, uitat pe damigene
Si vinu-i acru, smantana-i putrezita
Inchide-ti pleoapa, caci viata-i o ispita.

Pastreaza clipa ce-a curs in rauri reci,
Si nu pricepe, ce nu poti sa-ntelegi.
Caci ploua, ploua in zambet si in casa,
Ploua in noi si intra ploaia prin fereastra.